LOST in Retezat – Campul Național de eXploratori 2018

Cercetășia e răspândită aproape peste tot în România (așa cum e răspândită aproape peste tot în lume), și anual se întâmplă tot felul de evenimente care au participare națională și care, deși au fiecare specificul lor, au darul de a le crea cercetașilor o imagine reală despre ce înseamnă să faci parte dintr-o mișcare națională. 

Mai ales pentru eXploratori și seniori, experiențele naționale se soldează cu rețele largi de prieteni de nădejde în toate regiunile țării, și cu conștientizarea și aprecierea diferențelor între oameni diferiți din locuri diferite cu obiceiuri, firi și tradiții cercetășești.

Un astfel de eveniment a fost Campul Național de eXploratori, care-a avut loc în septembrie în Munții Retezat, unde Centrul nostru Local a fost reprezentat de o patrulă inventată ad-hoc, pe nume Reptilele sub Acoperire (sssssssssss). I-am rugat pe eXploratori să ne povestească cu cuvintele lor experiența CNeX:

Opt eXploratori și-au început toamna în forță cu un camp național, care s-a desfășurat în Cârnic, Retezat, în perioada 2-8 Septembrie.

Avionul CNeX s-a prăbușit în Munții Retezat, cu 140 de pasageri din toate colțurile țării. Prin minune (wow!) toți au supraviețuit și și-au găsit scopul comun de a reconstitui avionul.

După ce ne-am instalat tabăra și ne-am acomodat unii cu ceilalți, campul a fost oficial deschis. Au urmat diferite activități, fiecare specifice unei zile.

Prima zi a fost destinată construcțiilor. Ne-am împărțit sarcinile, fiecare subcamp construindu-și adăpost, poartă, avizier, locuri de reciclare și câte o vatră (a noastră a fost mobilă!).

Poarta și adăpostul verde / portocaliu sunt din subcampul 3, al nostru

Au urmat 2 zile în care am descoperit împrejurimile, participând la o serie de ateliere și activități, printre care și olimpiada campului. Atelierele au fost destul de interesante, de departe cel mai fain (Ardeal, sorry) a fost atelierul de orientare, unde am învățat diferențele între marcajele traseelor și ne-am distrat de minune! Olimpiada a avut 6 probe inedite, care ne-au pus la încercare viteza, inteligența, dar mai ales spiritul de echipă și cooperarea.

A urmat apoi cea mai interesantă și distractivă parte a campului, adică hike-ul (yaay), care s-a desfășurat pe parcursul a 2 zile. Știind că în Retezat nu mergi în fiecare zi, am fost foarte curajoși și am ales cel mai greu traseu. (super-wow) Am vrut să plecăm dis-de-dimineață (e bine să vrei), și-am ajuns la primul nostru checkpoint, Cabana Pietrele, în jur de ora 10.

Ne-am continuat traseul cu mici dificultăți tehnice, aduse adesea de ploaie, însă ne-am adaptat (mai mult sau mai puțin), unii învingându-și frica de înălțime, iar alții aproape lăsând un picior în Retezat.

Am înnoptat la lacul Bucura, împreună cu ceilalți cercetași. Din fericire, corturile noastre noi (și foarte șmek, mulțumim alpinexpe Cluj pentru recomandare) au rezistat vântului puternic și ne-au ajutat să avem un somn cât mai odihnitor, pregătindu-ne pentru coborâre.

Aceasta a început cu urcarea vârfului Peleaga (2509 m), fiind cel mai înalt vârf cucerit de noi. Spre surprinderea nostră, drumul anevoios nu a fost la fel de obositor cum am fi crezut, mărșăluind cu cântec și bucurie până înapoi în camp.

După ce am ajuns, a urmat închiderea oficiala a campului, succedată de o seară de fiesta plină de guitar jam session. (super super)

Vedem acest camp ca pe o experiență plăcută, foarte plăcută (much wow), plecând acasă cu multe amintiri frumoase, mulți prieteni noi, dar mai ales cu dorința de a ne întoarce in Retezat cât mai curând.

Am fost in Retezat și ne-a plăcut! – Teo, Teo, Andrei, Daria, Eli, Irina, Miru, Eric.

Reptilele sub Acoperire, pe Vf. Peleaga, 2509m

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.