După întoarcerea din Tărâmul Zmeilor, am cerut câteva păreri din partea participanţilor cu privire la ce le-a plăcut cel mai mult şi ce nu le-a plăcut în campul din acest an. Printre cei mai dornici de a ne povesti au fost lupişorii, cei mai bravi dintre popoare. Vă rugăm să scuzaţi scrisul sau exprimarea, dar unii dintre lupişori sunt încă în clasa 0 şi nu au învăţat să scrie şi să citească.
“Mea plăcut când am mers la cetate priveliștia și când am plecat de la cetate am ocolito am trecut printr-un sat și încă nu am terminat povestea. La cetate a fost un zid foarte gros și unul din lideri sa urcat pe zid casă vadă dacă veniau smei. Mia mai plăcut când se făcea și noaptia la ora 10 făceam un foc de tabără și cântam. Nu mia plăcut că noaptia când fetele vorbiau.” – Gloria, lupişor
“Mă aflu într-un autocar din care se aud zeci de glasuri de lupişori. Sunt cercetaş şi mă îndrept către primul meu camp. Autocarul virează la stânga şi în faţa ochilor noştri o mulţime de corturi şi mai mari şi mai mici îşi fac apariţia. După ce coborăm din autocar ne atrage atenţia ruina unei străvechi cetăţi numită “Cetatea cu Colţ” spre care vom porni în aventură pentru a alunga Răul. După ce am luat micul dejun ne-am împărţit pe patrule şi ne-am apucat de treabă. O patrulă strângea lemne, alta construia un mic gard şi patrula din care făceam eu parte avea misiunea de a confecţiona cutia poştală. Timpul a trecut repede şi iată că deja am ajuns în seara de dinaintea plecării. În timp ce Yeti ne explica felul în care a evoluat cercetăşia, ca prin minune s-a aprins un foc mare spre uimirea şi încântarea tuturor. Toţi cei fără eşarfă, inclusiv eu am depus promisiunea şi am primit plini de mândrie şi emoţie eşarfa galbenă de lupişor. Abia după ce am ajuns acasă am realizat cât de dor mi-a fost. Dar cu toate acestea aştept cu nerăbdare următorul camp.” – Daria, lupişor
Şi cei mai mari dintre cercetaşi ne-au povestit un pic despre aventurile lor şi de ce vor să revină la alte activităţi. Mondoc Andrei (proaspăt temerar) ne-a povestit că îşi va aminti cu drag de momentul depunerii promisiunii de temerar, alături de patrula sa. Iar acum că au trecut la temerari, îi aşteaptă noi aventuri din care vor avea doar de învăţat.
„Am întâlnit oameni noi şi deschişi, creativi, fiecare cu povestea şi experienţa lui cercetăşească. Spiritul de echipă, sentimentul de comfort şi implicarea celorlalţi, a domolit dorul de casă. Am trăit în câteva zile ce n-am trăit o vară.” – Delia, explorator
„Mi-a plăcut că a existat întotdeauna spiritul de echipă, de unitate, a fost uşor să îmi fac prieteni. Am descoperit că cercetăşia e o mare familie şi mi-a plăcut că am primit ajutor când am avut nevoie fără să fiu nevoit să mă rog de cineva. Mi-a plăcut că noi am construit tot ce am avut în camp, iar hike-ul cu siguranţă ne-a apropiat ca şi patrulă.” – Andrei, explorator
„Ce mi-a plăcut mie în CCL 2013: locul verde şi aerul curat, mâncarea sănătoasă, seara la foc, construcţiile de camp şi ridicarea adăposturilor în subcampuri, ideea de patrulă, hike-ul, că a fost ca un camp mobil. Mi-a plăcut povestea campului şi faptul că am avut un limbaj secret, orientarea de noapte, dar şi că am făcut totul singuri. Seara la focul de tabără am simţit cercetăşia.” – Rico, explorator