Guest post: Severinencele în vizită la Alba Iulia

La final de August am avut placerea de a fi vizitați de o patrulă de exploratori din Drobeta Turnu Severin. Fetele, au venit alaturi de liderul lor, timp de 4 zile, pentru a vedea Alba Iulia și împrejurimile. Una din dorințele lor era sa facem și un hike de 2 zile împreună. Zis și facut. Alături de o gașca de exploratori din Alba, am plecat împreună spre Cheile Râmeți. Povestea chiar de la ele. Enjoy!

Ziua 1

Prima zi de hike, de altfel și cea mai faină, a început promițător. Noi, oltencele de la Severin, ne–am trezit lejer la ora 6 (în ziua dinainte ne trezisem la 5) și am ajuns la autogară pe la 7. După ce ne-am strâns cu toții: de la Alba (Yeti, Florina, Bogdan, Mircea, Radu, Paul și Alin) și Severin (Dana, Diana, Georgiana, Roxana și eu, Iuliana), ne-am suit în autobuz și am pornit spre Mănăstirea Râmeț. Pe drum ni s-a alaturat Luiza, în Teiuș.

On our way
On our way

La Mănăstire, când am coborât și ne-am luat bagajele, Paul a realizat că i se spărsese recipientul cu apă și îi udase întreg rucsacul ( =))))) ). Și pe al meu.

Am lăsat asta deoparte și am pornit la drum. Ținta noastră: Cheile Râmețului-> satul Intregalde-> Lacul Iezer. Dar să o luam pe rând. Drumul de la Mănăstire până la intrarea în Chei nu a fost nici lung, nici greu, în afară de porțiunile cu nămol care pe un cercetaș corect echipat cu bocanci nu îl sperie, însa pe mine și pe Roxana, singurele în teneși (albi), da. Ne-am oprit să mâncăm într-o poieniță înainte de intrarea în chei. Noi, care mâncasem de dimineață, ronțăiam biscuiți, în timp ce kapristanii aveau un adevarat festin cu roșii, paine, slană…

În Cheile Râmeț
În Cheile Râmeț

La intrarea în Chei l-am trimis pe Bogdan (care mai fusese) să inspecteze cablul și am constatat cu fericire că fusese înlocuit cu unul nou. Pentru cei care nu mai facut asta înainte a fost cu adevarat spectaculos. Bineînteles că au fost și accidente ușoare și nesemnificative, în genul „a cazut cu totul în apa și s-a făcut fleașcă”. Ah, fleacuri!

Urmatorul popas a fost într-o poieniță frumoasă, unde Yeti și-a pus hamacul, ca un adevarat șef de trib, și am supus la vot direcția în care ne vom îndrepta mai departe. Prima variantă era să continuăm drumul spre Întregalde și apoi spre Lacul Iezer, iar cea de-a doua să le facem o surpriză cercetașilor din Cluj, care aveau camp-ul în apropiere.

În urma votului am decis că cel mai bine era să continuăm drumul spre Intregalde. Așa că am pornit din nou la drum și, după multe urcușuri și coborâșuri am găsit o urmă de labă de urs în pădure, am ajuns spre seară la Întregalde. Ne-am oprit să ne aprovizionăm la magazin și ne-am mai odihnit, după care am continuat drumul. La ieșire din sat am găsit un câmp minunat în care să rămânem peste noapte. Și încă unul…și încă unul. Dar era prea devreme să ne oprim, așa că tot ce a zis Yeti a fost „ da, le-am notat. Și pe ăsta, și pe celalat. Daca nu gasim loc sa dormim mai încolo, ne întoarcem aici”. Siiiigur. Așa că am mers mai departe și de astă dată Yeti himself a gasit un loc, exact lângă rau, unde să ne oprim. Cum toată lumea, sau cel puțin eu, se uita cu neîncredere la locul ales, cineva a avut inspirata idee să verificăm și platoul de pe malul celalat. Grozavă idee! Acolo am găsit un câmp drept, cu iarba moale, o vatră de foc gata-făcută, niște copaci pentru ca Mircea și Alin să-și poată pune hamacele… Restul e istorie! (Iuliana Marcu)

Gașca din hike
Gașca din hike

Sweet home sweet

Era locul peeerfect pe care să-l numim ,,acasă” pentru o noapte. Aproape de satul Necrilești, câțiva copaci împrejmuiau zona, iar râul era foarte aproape. Lux! Ce puteam să ne dorim mai mult de atât? Am strâns lemnele pentru foc și am pus prelata (bine…mai mult Mircea). Băieții au făcut focul, iar noi ne-am așezat degrabă bocancii și șosetele la uscat. Alin, ceva mai creativ a improvizat un uscător pentru pantalonii lui care s-au cam ars, dacă nu mă înșel. Activitățile uzuale din fiecare campare erau puse la punct, iar noi eram pregătiți să întâmpinăm noaptea cu brio. Unde o fi fost amicul nostru? Bobby s-a făcut nevăzut o vreme…

 

This is Bobby
This is Bobby

Imnul

,,Cercetași, suntem gata oricând/Educație pentru viață/Promisiune, eșarfă, trei degete sus/ Sunt cercetaș asta sunt!” Vă sună cunoscut? Sigur că da… E chiar imnul nostru! Și ghici ce!? Nici nouă nu ne place! În timp ce Luiza fredona cântecul, unii il criticau, iar câțiva dintre noi râdeam.

Planton

Yeti a propus așa: un cercetaș din Alba să facă de planton cu unul din Severin. Ce idee faină! Așa avea să ne cunoaștem mai bine! Luiza și Paul au ținut morțiș să facă de planton împreună, mai exact la de la 22:00-00:00, însă Yeti crede în democrație, așa că cei doi au sfârșit să facă de planton de la 4:00-6:00, exact când e somnul mai dulce, haha!

Ce pot spune? Parcă eram în iad (iadul rece) și trebuia să ținem aprins focul. Ce să privești stelele sau te plimbi? Stăteam împreună cu Alin lângă foc și dârdâiam din toate încheieturile! Multumiri speciale Luizei care mi-a împrumutat șosetele ei, fără de care, probabil, mi-ar fi degerat picioarele! Prieteni, deci vă spun… am trecut prin iadul rece în acea noapte! Mi-am întrecut limitele, exact asa cum imi propusesem!

 

Moșul și Baba
Moșul și Baba

A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea

Am trecut cu bine de planton. Să continuăm drumul spre lacul Iezer sau să ne întoarcem la Întregalde de unde puteam lua autobuzul spre civilizație. Yeti a propus să votăm alegerea ce avea s-o facem. Severinencele mele au ales să continuăm traseul, însa eu și Georgi, am lăsat ștafeta jos și am ales să ne întoarcem, pentru că Georgi se declarase deja ,,moartă”. Era egalitate, iar votul decisiv stătea în mâinile Florinei, care la insistențele băieților, a cedat și a ales să luăm preaiubitul autobuz spre civilizație, pat, căldurică, relaxare, alea alea…

Ne-am întors la Întregalde cu pași vioi, ne-am întâlnit cu moșul și baba care au ramas în același loc și ne-am clătit ochii cu peisaje pitorești inedite.

A fost primul meu hike de 2 zile și cel mai solicitant traseu pe care l-am parcurs! Nu detaliez, vreau doar să vă spun ca a fost o experiență placută. Am întâlnit persoane super, am profitat de roadele naturii și mi-am înfrânt temerea de cățărat. (Diana Popa)

Ne bucurăm că le-a plăcut la noi, și așteptam să mai revină la Alba Iulia și cu alte ocazii.

2 Replies to “Guest post: Severinencele în vizită la Alba Iulia”

  1. Multumim tare mult!
    A fost super fain totul (adica si evenimentele culturale pe care le-am bifat cu ocazia Festivalului Dilema Veche 😉 ). Sper sa ne revedem curand (si poate inclusiv pe meleaguri dunarene? )

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.