Era anul 492 din al doilea Ev al acestui Pământ, și popoarele de pe vasta întindere a Apusului trăiau în pace și prosperitate, aproape în izolare unele față de altele, singurele vești din Apus și din țările ciudate care vin după granițele acestuia venind prin intermediul aventurierilor, și a negustorilor. Povestea spune că cu trecut câteva săptămâni decând nu s-au mai auzit vești de la negustori sau călători din teritoriile de dincolo de granițele Apus. Foarte puține vești mai veneau dinspre satele vecine, și nu erau de bun augur – învăluite de ceață satele și popoarele vecine devin posace, triste și tăcute, ceața le răpește toată bucuria de a trăi. Semnele amintesc de vechile povești, pericolul este aproape – Răul încearcă să se întoarcă din nou în Apus. Fiecare popor a început să caute indicii despre cum ar putea să alunge o dată pentru totdeauna Răul. Toate indiciile au dus spre un loc misterios, unde trăiesc Zmeii. Singurul mod de a ajunge acolo, pe Tărâmul Zmeilor pare a fi Cetatea cu Colț, o ruină a unei fortărețe din vremuri de mult uitate. De acolo a început căutarea.
Așa a început povestea campului din acest an. Fiecare popor a trimis cei mai viteji oameni și fiecare din activitățile noastre i-au făcut sa fie mai puternici și mai curajoși pentru a putea alunga Răul din Apus. Fiecare popor și-a construit cele necesare pentru a locui o perioadă lungă de timp la Cetatea cu Colț și și-au trimis cei mai bravi reprezentanți în recunoașterea teritoriilor din jur. Aceștia au observat cât de aproape și densă este ceața, lucru care nu prevestea nimic bun. Astfel au început să se pregăteasca mai intens, acum că știau ce îi așteaptă, și au învățat tehnici de orientare, noduri de construcții, tehnici de aprindere a focului, să își facă o vatră suspendată, catapulte, adăposturi și cuptoare pentru gătit, dar și cum să își pregătească rucsacul pentru camp.
O parte au reușit să dea o fugă și în Cetatea cu Colț unde au descoperit bucăți dintr-o armă secretă. La fel și celelalte popoare, pe parcursul aventurii lor, au descoperit astfel de bucăți. Puse cap la cap, popoarele Apusului au reușit să formeze floarea de crin, care s-a dovedit a fi cheia pentru alungarea Răului din Apus.
Lupișorii, unul dintre popoarele prezente, au primit de acasă veste că se dă o petrecere în cinstea lor, pentru că deși au fost cei mai mici, și-au dovedit vitejia și curajul. Ei au plecat acasă după o masă festivă și o fiestă bine meritată, însă și-au lăsat reprezentanți, lupișori care au trecut acum la temerari, ca să le spună povestea mai departe. Nici celelate popoare nu s-au lăsat mai prejos, și si-au premiat cei mai curajoși membrii, temerari au trecut la exploratori, iar exploratorii și-au trimis membrii în călătoria vieții lor, la seniori. Nici vișinii nu au putut trece neobservați, primind în echipa lor un nou membru.
Până data viitoare, toate cele cinci popoare își vor aminti cum au sărbătorit zile și nopți reușita lor, și cu fiecare an, vor învăța tot mai mulți și mai mulți cercetași despre legendele lor și despre ceea ce au reușit să realizeze împreună.