Sfatul Bătrânilor a decis: “Toţi cei mai tineri de 18 primăveri trebuie să plece în căutarea unui loc de aşezare pentru sfârşitul verii, împreună cu Sfătuitorii lor, special aleşi dintre membrii Sfatului, pentru fiecare trib”. Astfel, temerari entuziaşti, exploratori dornici de aventură şi lideri iscusiţi s-au îmbarcat luni dimineaţa, în autobuzul ce avea să îi ducă cu mii de ani în urmă.
Programul pentru primele zile a fost, ca întotdeauna, destinat construcţiilor de camp. Aşa că, fiecare trib şi-a găsit aşezarea lui, care a început să prindă contur în scurt timp, cu construcţii precum mese, catarge, spălătoare, vetre suspendate şi nu numai.
Şi pentru că gaşca Centrului Local nu era întreagă, a doua zi dis-de-dimineaţă, şi-au facut apariţia 25 de lupişori, care mai de care mai vioi şi mai curioşi despre această lume: lumea cercetăşească într-o epocă primitivă, care avea să-i surprindă la fiecare pas. În camp, unii din ei au ajutat la punerea corturilor, alţii au mers cu cei mai mari după lemne, demonstrând cât de importantă este munca în echipă. Lupişorii au avut apoi parte de o vizită a unui om primitiv, costumat şi toate cele, care era de fapt Rareş (lider temerari). Le-a arătat cum arătau oamenii acum mii de ani şi ce făceau ei în special.
A doua parte a zilei am petrecut-o finalizând construcţiile, iar fiecare patrulă şi-a făcut propriul steag. Seara ne-a prins la tradiţionalul foc de tabără, un prilej bun de a sta de poveşti şi a cânta împreună cu toţi cercetaşii.
În a treia zi, ne-am pregătit cu toţii de hike. Fiecare patrulă a plecat cu liderii însoţitori, câteodată doi la număr, să descopere ce meleaguri se află în jurul aşezării lor.
Lupişorii, împreună cu liderii lor, au plecat să viziteze Peştera Liliecilor. Fiecare din ele a avut ocazia să vadă nu numai o peşteră deosebită, plină de numeroşi lilieci, ci şi peisaje superbe. Temerarii şi exploratorii au mers aproximativ pe acelaşi traseu. Cu toţii am vizitat Platoul Ciumărna şi peştera Bisericuţa. Temerarii au avut hike de o zi şi au mai vizitat alte două peşteri, din care una numită Hăldăhaia. Explo, în schimb, au mai văzut peştera Coada Calului şi au ajuns la lacul Iezer spre seară, urmând să doarmă peste noapte în adăpostul construit de ei, hike-ul lor fiind de o zi jumate.
După ce s-au întors şi exploratorii din hike, am dat start atelierelor. Teo l-a ţinut pe cel de prim-ajutor, care s-a dovedit a fi foarte interesant şi interactiv. Ciapci, în schimb, a ţinut un atelier de chitară, la care sperăm că unii din lupişori şi-au găsit vocaţia.
Irina ne-a învăţat cum să facem omuleţi împletiţi din şnur, pe care i-am putut agăţa de eşarfă. Fiecare omuleţ avea culoarea ramurii de vârstă a cercetaşului ce-l purta. Poli, probabil într-o amuzantă competiţie cu Irina, avea şi el un atelier de noduri, în special de construcţii.
Şi bineînţeles că nu putea lipsi nici atelierul de gătit. Nico a fost bucătarul-şef. Lupişori, temerari, exploratori dar şi seniori şi-au pregătit câte o pâine a cercetaşului ceva mai…aromată, cu seminţe de toate felurile.
Următoarea zi, programul a inclus seara Farfuriilor Deschise şi Olimpiada, plus o surpriză pentru unitatea de lupişori. Fiecare a avut ocazia să-şi demonstreze îndemânarea, abilităţile fizice şi psihice şi capacitatea de muncă în echipă la olimpiadă, toate acestea în diverse probe individuale dar şi colective. Printre acestea s-au numărat: proba de viteză, aruncarea bocancului, dărâmarea popicelor, trecerea prin pânza de păianjen şi o probă ce includea învârtitul în jurul unui lemn şi sărit în sac pe o distanţă de câţiva metri.
După-masă au început pregătirile pentru seara Farfuriilor Deschise. Toată lumea s-a pus pe frământat aluat, pe tăiat ceapă, pe sfărâmat biscuiţi, într-un cuvânt: pe gătit. Se vedea că cei din Epoca de Piatră o “duceau destul de bine” la capitolul mâncare: de la salată de fructe, salam de biscuiţi, plăcinte, orez cu lapte şi caise până la salată de ton cu macaroane, spaghete bolognese, aripioare picante şi cartofi în tavă. Cina s-a dovedit un adevărat festin.
Deşi masa s-a terminat destul de târziu, pentru lupişori se pregătea o ultimă surpriză, având în vedere că a doua zi părăseau Epoca de Piatră pentru o epocă mai modernă şi mai civilizată :). Aventura lor a început seara târziu, prin pădure, cu frontalele aprinse şi purtând la mână câte o brăţară fosforescentă, semn al oamenilor buni. Au avut de parcurs un traseu, urmărind semnele lăsate de Mowgli (personaj din Cartea Junglei, de Rudyard Kipling, pe care se bazează cadrul simbolic al lupişorilor).
Pe drum s-au întâlnit nu numai cu personajele bune din poveste, ci şi cu cele negative. Lupişorii trebuiau să le recunoască pe cele bune şi să le asculte îndrumările. Făcând alegerile corecte, lupişorii au ajuns la o poartă magică.Dincolo de ea, cercetaşi mai mari îi aşteptau cu făcliile aprinse, iar în mijlocul lor se găsea o frumoasă floare de crin, în dreptul căreia urmau să-şi depună promisiunea. Nu a fost un moment emoţionant numai pentru ei, ci şi pentru liderii lor – o unitate întreagă de lupişori care îşi depune promisiunea a însemnat încă un obiectiv îndeplinit.
După o zi atât de plină, n-am sărit nici partea cu chităreala la foc, însă n-am zăbovit prea mult şi am mers cu toţii la somn.
Ziua de sâmbătă a fost ziua Porţilor Deschise. Spre bucuria noastră, numeroşi părinţi au venit să cunoască lumea în care au locuit timp de o săptămână copiii lor.
Am făcut cunoştinţă cu părinţii pe care nu îi ştiam deja, am schimbat impresii, am zis bancuri, ne-am jucat, am făcut poze şi am râs…am râs mult. Lupisorii urmau să plece în curând acasă, mai câştigaţi cu o experienţă, cu mulţi prieteni şi o eşarfă la gât. Înainte de asta însă, ne-am dedicat cu toţii ultimele ore din dimineaţă pentru a ecologiza locul în care am campat şi împrejurimile sale, o activitate inclusă în fiecare camp.
Era ultima seară de camp, deci – Fiesta. O surpriză plăcută ne-au făcut seniorii mai vechi ai CL, care nu au putut fi prezenţi pe durata întregului camp. După cină, am avut al doilea mare moment special din ultimele zile, depunerea promisiunii pentru celelalte ramuri de vârstă. Unii au devenit temerari “cu acte-n regulă”, patrula Şobo a trecut aproape în întregime la exploratori iar câţiva explo şi-au depus şi ei promisiunea.
Seniorii nu au lipsit nici ei, iar Ioana (Popi), Irina, Raluca, Vlad şi Adi au devenit lideri cu eşarfă şi promisiune, moment important pentru “cariera” lor într-ale cercetăşiei. Temerarii au primit, în plus, însemne de progres pentru ramura lor de vârstă. Am avut, cum s-ar spune, de toate pentru toţi, adică pentru fiecare ramură de vârstă.
Fiesta a continuat cu un foc de tabără imens, cu vestitul Chakamalaya şi cu tradiţionalele cântece de munte. Şi pentru ca spectacolul să fie şi mai mare, fiecare patrulă a avut de pregătit câte o scenetă, pe baza unei liste de cuvinte. Aşa că ne-am distrat şi am apreciat creativitatea şi imaginaţia lor. La Fiesta, de obicei, nu se mai impune o oră de culcare, aşa că fiecare a mers să doarmă când a crezut că e momentul. Unii au profitat chiar de noaptea mai călduroasă şi cerul senin şi au dormit lângă foc.
În ultima zi, am împachetat totul, am mai tras o curăţenie să fim siguri că totul e la locul lui şi am lăsat Epoca de Piatră în urmă, îndreptându-ne spre zilele noastre.
Campul a fost mai scurt decât ne obişnuisem (de obicei ţine cel puţin 10 zile), dar aveam nevoie de o ieşire cu noi toţi, să încheiem împreună activităţile din vara asta, care nu au fost nici pe departe puţine la număr. A fost o experienţă frumoasă şi plină de aventuri, atât pentru cercetaşi, cât şi pentru liderii lor.
Poze puteţi găsi la Irina, Ioana (Popi) şi Andra.