O vizită de la cercetaşii nemţi

Temerarii din Centrul nostru Local au avut parte de diferite activităţi alături de temerarii unui grup de cercetaşi din “Don Bosco Polling”, Bavaria, partea de sud-est a Germaniei. Au fost două zile pline de voie bună şi socializare.

Concurs pe echipe 🙂

Cercetaşii nemţi şi-au făcut o tradiţie din a veni în România, pentru a face activităţi în folosul comunităţii, de aproape 20 de ani. Ei merg în special la Henig, fapt pentru care ne-au contactat pentru a face o activitate comună.

Astfel, joi, 4 August, am fost invitaţi la Henig să servim masa împreună şi să ne cunoaştem mai bine. Aşa că ne-am întâlnit la Unirea şi ne-am îndreptat spre locul unde trebuia să-l întâlnim pe Stefan, unul dintre liderii lor. Într-o atmosferă rustică, după câteva jocuri de cunoaştere, ne-am învăţat unii pe alţii alte jocuri cercetăşeşti specifice ramurii de vârstă. După luarea mesei, temerarii noştri s-au oferit să ajute la spălatul vaselor. Cercetaşii nemţi urmau să plece a doua zi la Timişoara, pentru a se întâlni cu restul grupului şi vroiau să viziteze Alba Iulia.

Una din provocări.

A doua zi, eram la fel de entuziasmaţi pentru că urma să avem parte de un “treasure hunt” prin şanţurile Cetăţii Alba Iulia Carolina. Ne-am împărţit în două echipe pentru a porni în această mare aventură. Gabi şi Andra le-au povestit câteva date importante despre istoria cetăţii noastre. După ce fiecare echipă a primit provocările, s-a dat startul. Una din provocări se afla pe un bileţel ascuns într-un balon; trebuiau să îşi facă poză cu gardianul ce păzea partea respectivă a Cetăţii, ţinând balonul primit în mână. Apoi fiecare echipă a trebuit să se joace un joc numit “Here they come on a pony”. Apoi am pornit spre următoarea provocare, la Amfiteatrul Roman, unde a avut loc un concurs între echipe. Şi cum niciodată nu există învinşi ci doar învingători, toată lumea a avut parte de o surpriză la sfărşitul concursului. Continuând traseul, am dat de o altă provocare, prin care fiecare echipă trebuia să fie cât mai creativă şi să-l convingă pe Gabi să-i înveţe un joc. Aşa că toată lumea a plecat la vânătoare împreună cu el, să “vâneze un urs”.

Jocul cu poneiul.

Prietenii noştri trebuiau să plece în curând, aşa că am făcut un ultim joc, un aplauz cercetăşeşc şi am făcut schimb de badge-uri şi eşarfe.

Temerarii au plecat acasă cu zâmbetul pe buze şi cu noi prieteni în gând. “Mi-a plăcut că am socializat. A fost interesant cântecul cu poneiul. A fost frumos treasure huntingul şi că am făcut schimb de eşarfe. N-am reuşit să facem prea multe din păcate. Am sărit, am cântat, am dansat şi multe altele. Asta a fost partea bună. Singurul lucru rău a fost că am stat prea puţin şi că a plouat.” ne povestesc temerarele noastre, Irina şi Maria.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.