Tradiţia continuă – la Roica, de 22 februarie

Data de 22 februarie are o semnificaţie aparte pentru orice cercetaş, reprezentând ziua de naştere a fondatorului cercetăşiei în lume – Robert Baden-Powell. Pe lângă tradiţia aniversării fondatorului, pentru noi, Roica a devenit locul din fiecare an pe care îl vizităm cu această ocazie.

Astfel, am pornit spre un weekend plin de aventură, alături de ceilalţi cercetaşi din centrul local, avându-i sâmbătă prezenţi şi pe lupişori.

Vineri după-masa, după ce am ajuns şi ne-am instalat în căbănuţe, am luat masa şi ne-am pus pe treabă. Temerarii au povestit despre legea cercetaşului şi cum o aplicăm în fiecare zi, iar apoi s-au jucat boardgames şi au cântat la chitară. Exploratorii au avut un program ceva mai activ, în care au avut de realizat un traseu de orientare pe noapte, prin pădurea din împrejurimi. Scopul lor era să găsească răspunsul la întrebări despre istoria cercetăşiei, atât la nivel mondial, cât şi naţional, dar şi la câteva întrebări oarecum “capcană”.

Ziua de sâmbătă a fost mai plină de activităţi şi totodată de cercetaşi, deoarece a fost ziua în care s-a prezentat la datorie şi haiticul lupişorilor.

Temerarii au participat la un atelier de orientare cu busola, având ca parte practică pregătirea unui traseu pentru lupişori. Au urmat apoi să fie “instructori” pentru lupişori, participând alături de aceştia la traseul de orientare, i-au învăţat cum să folosească busola, cum să facă un trepied şi un adăpost şi cum să panseze o rană. Au urmat apoi o tură prin chei şi explorarea peşterii din capătul cheilor.

Seara, unii temerari şi-au depus promisiunea de ramură şi de cercetaş, dar nu înainte de a realiza o provocare: rucsacul trebuia pregătit în 15 minute, cu toate cele necesare unei nopţi petrecute afară în adăpost, în pădure.

Exploratorii au plecat într-un hike de câteva ore, la o stâncă din apropiere, iar după-masa au luat parte la o sesiune de discuţii despre proiecte, schiţarea şi realizarea acestora, dar şi despre viitoare activităţi pe care ar vrea să le facă în continuare.

Nu au lipsit nici poveştile despre istoria cercetăşiei.

Pentru lupişori, cei veşnic veseli şi mişunători, povestea a fost cam aşa:

În junglă era agitaţie mare. Hathi, marele elefant, a gonit într-un suflet la haiticul lupişorilor, cutremurând întreaga junglă. Nepoţelul său, Trompişor, în timp ce se juca, nu a băgat de seamă şi a ajuns pe teritoriul maimuţelor. Acestea l-au închis într-o cuşcă şi de acolo Trompişor trâmbiţa după ajutor. Doar Chill, în zborul lui pe deasupra junglei, l-a văzut şi a dat alarma urgent în junglă. Lupişorii s-au organizat rapid în patrule, conduşi de lupişorii exploratori şi, alături de prietenii lor din junglă, au pornit să-l salveze pe Trompişor.

Pe traseu au avut foarte multe obstacole de trecut şi provocări de înfruntat, având nevoie de toată măiestria şi iscusinţa pentru a-l găsi pe Trompişor. De aceea, lupişorii au avut de învăţat anumite tehnici care să le fie de folos în operaţiunea de salvare.

Astfel, după câteva jocuri de încălzire şi dezmorţirea lăbuţelor, după Marele Urlet şi strigătul patrulelor, a urmat prima lecţie. Lupişorii au învăţat cod morse S.O.S (Save Our Souls). Acest mesaj l-au folosit mai târziu în aventura lor prin junglă. Mai târziu, primind ajutorul temerarilor care le-au arătat traseul parcurs de maimuţe când l-au furat pe Trompişor, au plecat în căutarea lui.

Folosindu-se de cunoştinţele dobândite anterior în orientarea cu busola, lupişorii exploratori au condus cele două patrule – 50 de paşi NE, apoi 12 paşi N şi aşa i-a prins vremea când a fost nevoie de construirea unui adăpost. Au apelat din nou la memoria şi experienţa lor pentru a crea un cort – un trepied din lemne, legate între ele cu “liane”, peste care au întins o prelată care să-i ferească de ploaie şi să le ţină de frig. Odată adăpostul creat, după o binemeritată odihnă (căci au traversat aproape toată jungla) au pornit din nou la drum, ajungând în cele din urmă să-l găsească pe Trompişor.

Din păcate, acesta a suferit un accident şi avea trompiţa ruptă. Au intrat imediat în acţiune lupişorii sanitari, care i-au acordat primul ajutor lui Trompişor, legându-i trompiţa cu atele şi liane, pentru a sta cât mai fixă. L-au transportat apoi cu grijă înapoi, pentru a se odihni.

După o binemeritată pauză de masă, a venit şi momentul festiv, mult-aşteptat de lupişorii cu “vechime” – depunerea promisiunii. Trei dintre lupişori au promis să respecte legea lupişorului şi a cercetaşului, primind eşarfa galbenă, însemnul depunerii promisiunii şi urma de lupişor pe care urmează să o acopere cu pozele prietenilor ale căror teritorii le vor parcurge în continuare. Fiind mici şi obosiţi, lupişorii au pornit către casă sâmbătă după-masă.

Seara s-a încheiat cu o sesiune de boardgames, chităreală şi un moment artistic special pregătit de Rareş. Nelipsitele poveşti au fost şi ele prezente, până târziu în noapte.

Duminică, programul exploratorilor a inclus trecerea râului cu A-ul, care presupune realizarea unui cadru în formă de A, din lemne legate la capete cu sfoară, necesitând multă îndemânare şi spirit de echipă. Astfel, exploratorii au reuşit să traverseze râul fără a se uda, dovenind că munca în echipă poate fi foarte folositoare.

Mai multe poze pot fi găsite momentan pe pagina noastră de Facebook şi la Paul Mucea.

Două cuvinte despre Andra Toth

Andra este lider de exploratori şi în prezent, responsabil Imagine şi Media în Centrul Local.
Acest articol este în categoria Exploratori, Lideri, Lupişori, Noutăți, Prima pagină, Seniori, Temerari și are tag-urile , , , , , . Bookmark aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *