La Mulți Ani, în care să fim Gata Oricând!
În urmă cu 22 de ani, atunci când Ciprian a venit la mine cu propunerea de a ne “asocia” într-o organizație a cărei nume suna bine, am zis: “da, de ce nu?!” În 04.10.1994 ne îmbarcam, eu cu el, în trenul spre București, era prima oară când mergeam în capitală. Aveam la noi o listă cu 20 de semnături ale viitorilor membrii și o grămandă de vise frumoase, pe care, cu ajutorul vostru le-am împlinit.
În 05.10.1994 am semnat documentele de înființare ale Organizație Naționale Cercetașii Romaniei- Centrul Local Alba Iulia și ne-am întors tot cu trenul și cu o droaie de planuri și dorințe.
Acum, dupa atâția ani, atunci când vă vizitez în campuri, îmi amintesc cu mare plăcere, cum noi, “dinozaurii”, așa cum ne spuneți voi, ne spălam la râu cu apă rece sau zapadă, dinții ne înghețau atunci când încercăm să-i curățăm, seara în corturi băteam din palme să ne încălzim, noaptea la plantoane urmăream direcția în care fug câinii ciobanilor ca să știm din ce parte vine ursul și cum spălam, puținele vase pe care le aveam, aruncându-le din amonte în apă, iar atunci când le ridicam, mai la vale, erau spălate și clătite… Aș putea continua așa mult și bine, dar o să mă opresc lasând suspansul amintirilor pentru alte aniversări.
Am petrecut cei mai frumoși ani ai tinereții mele, alături de niște tineri dornici să lase lumea asta un pic mai bună decât au găsit-o. Am cunoscut prieteni adevărați, pe care nu trebuie să-i văd zilnic că să îi simt aproape. M-am format ca om, am învățat cele mai multe lucruri despre viață.
După 22 de ani sunt mai mult decât fericită, ca niște oameni frumoși ca voi, își “sacrifică” timpul, energia, și de ce nu și banii, ca să ducă acest vis frumos mai departe și să împărtășească din cunoștințele și frumusețea lor copiilor noștri.
Multumesc că existați, multumesc că îmi dați ocazia de a-i demonstra copilului meu, că toate poveștile frumoase pe care le-a auzit despre cercetași, de la mine, sunt adevarate.
Cred că Miruna ar putea renunța, la orice alte activități, dar să nu-i iau niciodată Cercetașia, pe care o simte la fel ca mine, cu tot sufletul. Sunt fericită că pot, alături de ea, să retrăiesc acei ani speciali.
După părerea mea, în momentul acesta, sunteți principalii formatori de valori, ai tinerilor din ziua de azi.
Vă doresc, ne doresc, viață lungă și să ajute Dumnezeu să avem parte de cât mai multe aventuri pline de învățăminte și înțelepciune.
Sper, și cred, că împreună putem produce schimbarea pe care o vrem în lume.
Anca Docolin
Unul dintre primii membri ai Centrului Local, actual parinte de cercetaș temerar
Si Anca Docolin care este fosta mea profesoara de engleza daca nu ma insel este acel membru minunat care a incercat si a si reusit sa-mi faca cunostinta cu Cercetasii. Cercetasii mi-au oferit ani minunati pe care nu cred ca o sa-i uit vreodata. Bravo celor care duc mai departe aceasta superba organizatie si mult succes va doresc.