Ziua de 22 februarie reprezintă un motiv de sărbătoare pentru toți cercetașii din lume. Această dată marchează nașterea fondatorului cercetășiei, lordul Robert Baden-Powell. Anul acesta am comemorat 158 de ani de la nașterea sa, și cum altfel, dacă nu printr-o ieșire cu tot centrul local la Arieșeni.
Vineri, 20 februarie, ne-am adunat cu mic, cu mare, în parcare la Electrica și, plini de nerăbdare am așteptat cele două autobuze care aveau să ne ducă până în Țara Moților, la Arieșeni!
Autobuzul lupișorilor a fost cu atmosferă de petrecere, deoarece șoferul le-a intuit buna dispoziție și i-a delectat cu muzică atât folclorică, cât și mai modernă, lupii fiind acompaniați de temerarii și liderii care petreceau alaturi de ei.
Odată ajunși la cabană, ne-am instalat repede în camere, unde, din sobele deja încălzite, se auzeau lemnele troznind! După ce am terminat de despachetat, ne-am întâlnit în sala de mese, unde lupișorii ne-au prezentat proiectele pe care le-au avut de pregătit pentru camp.
Lupișorii s-au pregătit pentru campul de iarnă, încă din luna februarie. Fiecare patrulă a avut de realizat un mic proiect despre Baden Powell, cine a fost, ce a facut pe parcursul vieții și ce a lăsat în urma pentru cercetași. Astfel, ne-am adus aminte de fondatorul cercetășiei, despre prietenii, despre momentele minunate petrecute în locuri frumoase. Proiectele au fost prezentate în fața tuturor, așa că emoțiile au fost la loc de cinste.
Lupișorii au avut de înfruntat o nouă provocare sâmbătă, când au demonstrat că știu să lucreze în echipă. Astfel, unii au lucrat la planul de activități pentru luna următoare, alții și-au conturat steagul, iar una din patrule a realizat și un mic interviu printre cercetasi despre ce înseamnă cercetășia pentru fiecare, raspunsuri pe care vă invităm să le citiți în continuare.
„Cercetășia înseamnă un mod de viață. Aici eu mi-am făcut prieteni și mă simt egal cu ceilalți cercetași. Când își primești eșarfa simți o emoție de nedescris. Dar, uneori te simți trist pentru că îți pierzi cei mai buni prieteni și liderii. O dată ce primești o altă eșarfă lucrurile se schimbă. Aici, învățăm să ne trăim viața ca înainte, fără gadget-uri.”
„Astăzi, 21 februarie 2015, am învățat să ne legăm șireturile și să ne facem nodul la eșarfă. Am făcut cazemate și ne-am bătut cu bulgări de zăpadă.”
„Pe mașină, liderul nostru ne-a spus să ne gândim la un nume de super-erou și la niște super-puteri.
Noi ne-am gândit și am intrat pe tărâmul super-eroilor.”„Pentru noi înseamnă prietenie, dragoste și distracție. O mare familie și multă muncă cu dragoste.”
A doua zi, dis-de-dimineață, am început cu înviorare și strigăte de patrule, iar apoi am pornit spre o nouă aventură. Ne-am împărțit pe patrule mixte și, până am ajuns în poienița unde aveam să ne desfășuram activitățile, am apucat să ne și cunoaștem între noi.
Lupișorii și temerarii, au rămas în poieniță, iar exploratorii au făcut ce știu ei mai bine: au explorat împrejurimile, unde au găsit vestita cascadă Vârciorog care acum era înghețată, însă mult mai interesantă. Au exersat și orientarea cu busola, dar au învățat și cum se folosesc pioletul și colțarii pe tărâmurile de gheață.
Unitățile de temerari s-au împărțit pe patrule și, au învățat sa facă adăposturi cu prelată sau doar cu cetină si ce găsim în natură, în timp ce restul au învățat noțiuni de prim ajutor pe timp de iarnă. La finalul atelierelor, Yeti si Pătrat si Adi i-au învățat pe toți micii cercetași cum să se ajute la construcții de scripeți și din ce își pot realiza astfel de instalații.
În a doua parte a zilei, după ce ne-am schimbat în haine uscate și călduroase, ne-am întâlnit din nou cu toții, unde lupii și exploratorii și-au stabilit calendarele patrulelor, iar temerarii au îndeplinit ultimele provocări pentru Calea Spiritului din Trofeul celor 6 Căi.
Seara s-a încheiat în jurul chitărilor, timp în care cei mai curajoși cercetași își arătau îndemânarea la cățăratul pe masă, un “sport național” de-al cercetașilor.
În ultima zi, câteva patrule de temerari au făcut ultimele finisări la probele pentru Trofeul celor 6 Căi, timp în care exploratorii au mai dat o tură pe delurile din apropierea cabanei, iar lupii au avut program liber, în care au avut timp să își facă bagajele, curățenie în camere și, mai apoi, să se joace până la plecare.
În după-masa zilei de duminică, 22 februarie, am debarcat în același loc din care am plecat, fericiți ca am participat la încă un camp reușit și, deja, cu nerăbdare în suflet pentru următorul!