A început un nou an cercetășesc, și cum din motive obiective, nu am putut participa la Deschiderea Anului Cercetășesc de la Oradea, Zacuscarii au decis să înceapă seria de activități printr-o ieșire în Cheile Râmețului. Vremea mai puțin însorită din ultima vreme i-a făcut pe unii să se împrietenească cu niște viruși și au fost nevoiți să rămână acasă. Restul, ne-am organizat în mașini (mulțumim părinți 🙂 ) și am pornit spre destinația noastră.
Pe drum ne tot minunam ba de culorile pădurii, ba de stânca ce lucea în bătaia soarelui și eram tot mai convinși că o sa fie o zi frumoasă. De la Mănăstirea Râmeț și până la Cabana Râmeț, am avut timp să ne cunoaștem și cu 2 temerare aspirante aflate la prima ieșire cu noi. La cabană, ne-am împărțit în 2 echipe și ne-am primit fiecare provocările. Unii au fost zoologi și botaniști și au trebuit să recunoască 5 plante și să fotografieze 5 animale. A doua echipă au fost exploratori și au primit provocarea să afle ce trasee turistice trec prin Cheile Râmețului, să aleagă unul din ele și să îl urmărească prin chei. Tot ei au avut provocarea de a număra câte scoabe de fier au fost folosite la amenajarea traseului prin chei până la porțiunea numită “la cuptoare”.
În poienița de la intrarea în chei am aflat povestea poneiului, iar sandvișurile de acasă ne-au dat energie să facem față la porțiunea de traseu ce urma. Am explorat grotele întâlnite și ne-am ținut bine pe picioare pe scoabele bătute în pereții de stâncă din chei. Am ajuns la primul portal al cheilor și eram mulțumiți de drumeția noastră. Andrei în schimb a vrut să încerce să meargă mai departe. Și spre surprinderea tuturor, a reușit, așa că l-am urmat și noi și cu grijă am ajuns și “la cuptoare”. Traseul o să-l continuăm la vară când nu o să ne fie așa teamă să ne udăm.
La întoarcere, tot poienița ne-a fost locul de popas. Aici fiecare echipă a mai îndeplinit o misiune: realizarea florii de crin cu elemente din natură, iar drept răsplată pentru întreaga drumeție, am învățat să ne facem inele de eșarfă, după modelul “turkish knot”.
Ce ne-a plăcut? Noroiul, culoarea pădurii, susurul apei, pădurea, stânca, vremea, întregul drum, cele 129 de scări (răspunsul la provocarea exploratorilor), că am avut parte de aventură, natură, ajutorul primit din partea părinților, energia temerarilor.