Un 22 februarie mai activ

Bulgări, provocare, veselie.

Cam aşa ar putea fi descrisă în 3 cuvinte experienţa cercetaşilor din weekendul care tocmai a trecut. Centrul Local “Axente Sever” s-a strâns cu mic cu mare la cabana Roica, pentru a sărbători Ziua Internaţională a Cercetăşiei şi totodată pentru redescoperirea a ceea ce ne defineşte ca cercetaşi. Înca de la început, s-a anunţat a fi un camp activ, plin de jocuri şi provocări, care mai de care mai interesante.

Astfel ne-am îmbarcat, sâmbătă dimineaţa, spre o nouă aventură aşteptată cu zâmbetul pe buze, bucurie în inimi şi multă multă energie. În drum spre Roica am primit la bord un călător ceva mai…special: Lola – caţeluşa exploratorului nostru, Paul Mantea. Pentru nimeni nu a fost o supriză că aceasta a devenit punctul de atracţie al călătoriei cu autocarul.

Capture the Flag cu 50 de cercetaşi

Nu a durat mult şi am ajuns la Roica plini de entuziasm si încântaţi de zăpada ce se aşternuse cu o zi înainte. Ca să nu o lăsăm să se topească de la puţina căldură de afară, ne-am început programul cu un joc, Capture the Flag adaptat. Competiţia a fost între patrulele de temerari, exploratori, seniori şi lideri, în care aruncatul cu bulgări a fost principala atracţie. Şi cine se pricepe cel mai bine la distracţie şi la joacă, dacă nu cercetaşii temerari? Drept pentru care, Şobolanii de Cartier au ieşit marii învingători.

După-amiază, după o masă bine-meritată şi timp pentru a ne încălzi puţin, a urmat o nouă serie de activităţi.

Programul exploratorilor a inclus trei mari provocări.

La prima provocare au avut de umblat 1500 de paşi în linie dreaptă, dintr-un punct ales pe moment, reuşind să treacă cu bine peste obstacole precum o pantă abruptă, un râu îngheţat, zăpadă “până la genunchi” sau frunze alunecoase prin pădure.

1500 de paşi în linie dreaptă

A rezultat, astfel, un mic hike pe patrule, în care am avut timp să povestim, să ne readucem aminte de momentele frumoase petrecute la cercetaşi, să învăţăm să fim o echipă, să ne ajutăm unii pe alţii şi să învăţăm cum putem acţiona în cazuri de accidentare.

A doua provocare a fost construirea unui adăpost în zăpadă, pentru două persoane. Mai târziu, în urma unui mic joc destul de intens (Jack is Alive), câte o persoană din fiecare patrulă a avut parte de o mică sperietură în privinţa locului lor de dormit pentru acea noapte şi anume propriile adăposturi realizate. Evident, a rămas la stadiul de simplă sperietură, însă a fost un bun exemplu pentru situaţii de viitor, în special hike-uri, în care aceste abiliăţi vor putea fi puse în aplicare, un mic adăpost deasupra capului fiind în orice situaţie binevenit.

Ultima provocare a constat într- o orientare pe noapte, fiecare explorator înfruntând frigul şi întunericul cu mult spirit de aventură şi entuziasm.

Temerarii bătătoresc zăpada

Temerarii au avut parte de un program diferit, specific ramurii lor de vârstă, adaptând cadrul simbolic conform căruia ucenicul parcurge un traseu de la câmpie, la  podiş, la deal ajungând la munte.

Astfel, au fost create patru personaje, pe care temerarii trebuiau să le găsească: vânătorul (Nico), hangiţa (Anca), ciobănaşul (Irina) şi ţărăncuţa (Ioana a.k.a. “Popi”). Numai cu ajutorul lor, puteau pătrunde în cetatea exploratorilor. Provocarea hangiţei a fost ca fiecare patrulă să-şi testeze abilităţile culinare şi să pregătească un salam de biscuiţi. Pentru că dulciurile şi copilăria merg mână în mână, copiii s-au dovedit a fi bucătari desăvârşiţi. Ciobănaşul în schimb, a vrut să le verifice abilităţile în construirea unui adăpost, pentru că niciodată nu ştii unde te poate prinde noaptea în aventurile tale. Şi pentru a fi pregătiţi în orice situaţie, vânătorul i-a învăţat cum să îşi semnalizeze la depărtare litere şi implicit, cuvinte. Dar, ca nişte veritabili cercetaşi, au trebuit să-i demonstreze ţărăncuţei că în orientarea cu busola nu au nicio problemă. După finalizarea fiecărei probe, temerarii au primit câte 2 litere pe care la sfârşitul zilei au trebuit să le aranjeze corespunzător pentru a afla parola cetăţii: explorator. Ambele patrule au descoperit parola, însă ceva mai rapidă, de data asta, a fost patrula Polecats.

Cântece de munte

Seara s-a încheiat cu tradiţionalul Ceakhamalaya şi o chităreală pe cinste, în ciuda oboselii şi somnului ce îngreunau tot mai mult corpurile cercetaşilor noştri.

Dimineaţa, temerarii şi exploratorii, foarte matinali, au încălzit atmosfera cu tradiţionalele cântece de munte, iar spre amiază cu toţii am fost gata cu bagajele şi curăţenia, pregătiţi să pornim spre casă.

Astfel, s-a dovedit a fi un sfârşit de săptămână productiv, în care ne-am reamintit de ce am venit la cercetaşi şi ce înseamnă cercetăşia pentru fiecare dintre noi. În acest scop, la iniţiativa lui Alex, a fost propusă luna Martie ca perioadă destinată umplerii capsulei timpului cu cele mai frumoase poveşti şi amintiri avute la cercetaşi, din partea fiecăruia.

Două cuvinte despre Florina Pauleti

Florina este lider de exploratori în Centrul Local.
Acest articol este în categoria Exploratori, Lideri, Noutăți, Seniori, Temerari și are tag-urile , . Bookmark aici.

2 Responses to Un 22 februarie mai activ

  1. nelu țâcă says:

    Măi măi ce poveste !!!
    Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa !!!!
    Bravo copilelor !!!

  2. Iulia Gus says:

    Foarte fain scris! La cat mai multe povesti asemanatoare si la cat mai multe campuri!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *