Nu mai știu exact de ce sau când, dar la un moment dat s-a aprins în mine dorința de a merge la centrul cercetășesc din Nocrich. Simțeam că e ceva special la locul acela din cum vorbeau ceilalți despre el. Așa că după ce am aflat de campul lor de construcție, am știut că trebuie să merg. Am primit acordul, mi-am făcut bagajul și pe 21 iulie m-am îndrăgostit la prima vedere de acest centru. O casă pitorească și rozalie, veche, impunătoare mi-a deschis ușa spre ce urma să fie cea mai frumoasă săptămână din ultimul an. Am fost întâmpinată de cei mai calzi și deschiși oameni pe care i-am întâlnit vreodată și am prins un incredibil drag de ei în doar 5 zile. Cred că primul lucru pe care l-am spus când m-a întrebat cineva ce părere am avut, a fost “m-am simțit ca acasă”. Tot locul are o anumită aură, încât simți instant că aparții.
Una dintre experiențele inedite pe care le poți avea la Nocrich este oportunitatea de a întâlni cercetași din afara țării. Cât timp am stat eu acolo am cunoscut cercetași din Franța, Spania, Costa Rica, Germania, Cehia, dar și mulți de peste tot din țară. Sunt uimită de cât de tare ne poate uni cercetășia și de faptul că putem fi atât de diferiți și totuși asemănători în același timp. Am avut atât de multe povești de aflat. Toate serile lângă foc, cu o chitară, și faptul că am lucrat în echipă pe tot parcursul campului, mi-au amintit ce înseamnă să simți viața pulsând prin tine. Să ai un trib al tău unde te simți cel mai tu, cea mai autentică versiune a ta, în care să te conectezi cu ceilalți și cu natura și în care mereu să aveți câte o aventură. Cred că doar campurile noastre, ale cercetașilor, au puterea de a face asta.
În prima zi am avut timp să ne cunoaștem puțin între noi, ne-am montat corturile, am fost împărțiți pe patrule și am fost introduși în poveste. Ceremonia de deschiderea a fost ținută de Bob The Builder și colega lui, Wendy, care ne-au împărțit fiecăruia câte o casă, o vestă verde și mănuși ca de constructori adevărați. În următoarea zi am avut workshop-uri despre noduri, pe care le-am aplicat mai târziu în construirea bucătăriei. Aceasta a constat în două trepiede care susțineau fiecare câte o vatră de foc, iar între ele am făcut o masă. Logic că după ce am terminat vetrele, noroiul-chirpici făcut de noi nu a fost irosit. S-a iscat cea mai tare bătaie cu noroi pe care am văzut-o vreodată. De asemenea, aici am avut și cea mai faină bătaie cu apă, într-una din zilele următoare. Aceasta a inclus și un tobogan (prelată) cu apă și săpun și un ring de wrestling (tot o prelată) la fel de alunecos.
În restul zilelor ne-am apucat să facem un turn înalt de 3 metri, cu 2 baze legate între ele printr-un pod. Un proiect ambițios pentru niște începători ca noi, la final nereușind să ridicăm doar prima bază și să ne apucăm de scări. Pe parcursul acestuia am învățat să dăm cu dalta, să “fierăstruim”, să folosim burghiul, să măsurăm, să dăm cu sapa. Am avut niște profesori geniali, plini de răbdare și atenție.
În afara orelor de construcție, am folosit bucătăria menționată mai sus și am gătit și câte 4 ore, pline de glume făcute la foame, râsete și povești faine. Vorba aia, nimic nu apropie oamenii mai mult ca mâncarea :)). Toate ca toate, dar să menționez și jocurile dintre mese sau înainte să ne apucăm de treabă. Macarena 10 minute în continuu dis-de-dimineață te trezește diferit, iar completarea zilei perfecte o face jocul capture the flag (the hammer în cazul nostru) în parcul de vis-a-vis la 11 noaptea.
Toate lucrurile astea au făcut ca centrul de la Nocrich să devină un refugiu pentru mine, un loc de care îmi aduc aminte de fiecare dată când mă gândesc la ce înseamnă fericirea pură, comunitate și viață simplă.
Pentru a răspunde dorinței eXploratorilor noștri de a putea participa la evenimente la Centrul Cercetășesc Nocrich am dezvoltat cu ei un parteneriat care să răspundă și nevoilor de siguranță pe care le avem pentru cercetașii noștri, și dorinței lor de autonomie și flexibilitate. Participarea Oliviei la Campul de Construcții este unul din rezultatele acestui parteneriat pentru care suntem recunoscători prietenilor de la Nocrich.