La sfârșitul lunii septembire, patru dintre seniorii noștri, anume subsemnatul (Drula), Ale, Luiza și Florina am partricipat la o ieșire amicală pe Varful Cozia, împreună cu prietenii noștrii din Centrul Universitar București. Propunere discutată încă din Campul Centrului Local, iesirea a avut scopul de a ne închega mai bine relațiile dintre unitățile noastre de seniori și de a mai merge într-o tură scurtă și frumoasă înainte ca majoritatea dintre noi să ne înglodăm în munți de hărtie si cărți survenite în urma începerii anului universitar.
Povestea începe în dimineața zilei de 26 septembrie, în locul unde poveștile, visele și primii pași spre realizare iau ființă, anume Autogara Alba-Iulia !
Cei patru Pinguini Glaciari, echipați (combinația Alba+CUB lăsându-se probabil cu ploaie) și nerabdători, au plecat spre Călimănești, jud. Vâlcea, loc unde urma să se întâlnească cu seniorii bucureșteni pentru a ne începe urcarea spre vârful Cozia.
Zis și făcut !
După un drum de cateva ore, albanezii și CUBiștii s-au reunit într-un final fericit. Făcând ultimele pregătiri și schimbând primele impresii în OMV-ul aferent localității, ne-am alimentat motivația de a ajunge în vârf și de a face din ieșirea asta una de care ne vom aduce aminte cu zambetul pe buze.
Traseul a fost unul de o dificultate medie, dar în stilul caracteristic plin de râsete și voie bună. Urcarea a fost presărată cu puncte de belvedere înspre frumoasa vale a Oltului și chiar cu o mănăstire pitită între colinele împădurite ale masivului Cozia. Vremea, surprizător, a ținut cu noi și am avut parte de o urcare mai facilă decât cea plănuită.
Timpul estimat pentru ajungerea la destinație (Cabana Cozia, pe numele ei, 1573 metri) era aproape gata, seara începuse să se facă simțită, împreună cu ceața și răcoarea care o însoțeau. Desigur, pentru niște seniori cu moralul de piatră asta nu a fost niciodată o problemă, așa că ne-am pus frontalele la înaintare și ne-am continuat traseul, lăsând mereu ceața la o distanță considerabilă față de noi.
După puțină plimbare cu elementul lumină oarecum redus, ne-am atins destinația, unde eram asteptați cu entuziasm de către alți seniori CUBiști care ajunseseră în prealabil cu mașinile.
Cabana Cozia ne-a primit cu drag, ceața ne ajunsese, iar am încercat să profităm cât mai mult de timpul tihnit rămas împreună și ne-am antrenat în diverse boardgames-uri, asta desigur după o masă caldă în familie.
Somnul a trebuit să aștepte după noi, dar știind că dimineața următoare va trebui să o luăm din nou la pas, ne-am conformat triști..
Dimineța, toți căutam debusolați soarele. Vremea bună din ziua precedentă se cam terminase, dar având ploaia ca element figurant un camp întreg, nimic nu ne mai speria. Am luat împreună micul dejun și ne-am pregătit pentru mini-sesiunea foto, mandatorie pentru o ieșire așa faină. Așa că, ne-am pus toți pelerinele, una mai colorată și mai rezistentă ca alta, și am luat-o la pas ud și tiptil înapoi spre Călimănești, împreună cu câțiva prieteni patrupezi cărora le-a plăcut aparent mult de noi.
Moralul puțin stropit nu ne-a lăsat, și în timp util am ajuns din nou în punctul de start, anume benzinăria din Călimănești, care ne-a fost casă și masă (și uscătorie, garderobă etc.) timp de câteva ore, până în momentul trist al despărțirii cănd cele două unități au trebuit să își ia rămas bun, și noi să ne gasim ceva cu ce să mergem către casă.
Într-un final, prin căi mai mult sau mai puțin diferite am ajuns totți cu bine acasă, bucuroși de încă o ieșire reușită împreună, dar mai ales nerăbdători pentru următoarea !