În perioada 15-30 august am participat împreună cu Radu Birjac și cercetașii din Sibiu la un camp în Germania în localitatea Hanau, situată la 20 de minute de Frankfurt. Prietenia dintre Centrul Local “Cetatea Rosie” Sibiu și Centrul Local “Stamm Wildwasser” Hanau a început anul trecut, când cercetașii din Germania au vizitat România și au petrecut câteva zile și la centrul scout Nocrich, aceștia invitând ulterior toți voluntarii de la Nocrich în campul lor.
Am plecat în 15 septembrie cu autobuzul iar după aproximativ 27 de ore am ajuns în Hanau, la sediul lor, fiind primiți foarte călduros de ei cu fursecuri și cafea/ceai. Tot în această seară ne-am împărțit pe patrule și am aflat programul pentru următoarele zile. În următoarea dimineață urma să plecăm în hike așa că ne-am împărțit mâncarea și echipamentul. Tot acum am învățat avantajele iurtelor, corturile lor fiind foarte modulare și flexibile și chiar am luat o iurtă în hike, formată din 5 segmente care s-a dovedit a nu fi chiar exagerat de greu de cărat, fiind împărțită la toți cei 10 oameni din patrulă
Următoarea dimineață, luni, am plecat în hike, urmând să fim pe drum o săptămâna. Am mers cu trenul până în Gunzenhauzen, un orășel din Bavaria iar de aici, planul a fost să urmăm Panorama Route, un traseu cunoscut în zonă Naturpark-Altmuehltal, până în Ingolstadt. În primele 2 zile am mers destul de bine, aproximativ 37 de km și am dormit în prima noapte la un centru sportiv iar a două noapte am campat în curtea unui club de vânătoare. Miercuri după-amiază am ajuns la un adventure park unde ne-am distrat foarte tare, mai ales când am dat de un leagăn uriaș și o tiroliana de 200 de metri. Oamenii de acolo au fost foarte drăguți și ne-au lăsat să dormim pe veranda lor.
Următoarea zi, nu am mers foarte mult, dar am parcurs aproape 20 de km cu canoea, o experiență nouă pentru mulți dintre noi și foarte interesantă pentru că trebuia să lucrăm în echipă și să ne coordonăm pentru a merge drept. Am înoptat în Dollnstein, într-o sală de conferințe a unei biserici unde ne-am întâlnit cu o altă patrulă dar care urma un traseu diferit de al nostru.
Vineri am hotărât să luăm trenul spre Eistadt, un orășel mic dar foarte fain, cu o cetate și un muzeu impresionante. în tren ne-am intalnanit cu Monica, o româncă stabilită în Eistadt, care a fost și ea cercetașă la Cluj. Ea ne-a spus de existența unui centru de tineret din oraș, unde ținerii se pot aduna și petrece timpul, singura condiție fiind să aibă grijă de acea casă. Aici am dormit și noi iar următoarea zi am pornit spre ultima destinație.
Sâmbătă am luat din nou trenul spre Ingolstadt, unde ne-am întâlnit cu celelalte 2 patrule cu care am plecat în hike și am campat în curtea sediului cercetașilor de acolo. Spre seară ne-am împărțiți în mai multe grupuri, câțiva au mers la shopping iar restul am fost la muzeul Audi.
Duminică dimineața am plecat înapoi spre Hanau, unde am stat săptămâna următoare și unde a avut loc câmpul propriu-zis, în curtea sediului lor. Următoarele zile au fost dedicate jocurilor, dar și unor activități practice, cum ar fi pirogravură, picturi pe tricouri și tot felul de alte meșteșuguri. Radu și cu mine am construit un cajon care să ne ajute seara la chitareala iar Cosmin s-a ocupat de o poartă foarte făină care desparte curtea sediului și locul de câmp.
În prima parte a zilei de miercuri am avut un quest prin Hanau, în care am cunoscut puțin orașul, iau în a două parte a zilei am mers la o piscină, unde la final ne-am putut bucura de un duș cald. Joi ne-am petrecut ziua în Frankfurt, unde în prima parte a zilei am avut un joc destul de interesant, bazat pe board-game-ul Scotland Yard, dar care poate fi îmbunătățit foarte mult prin câteva limitări și reguli care să facă echipele să interacționeze mai mult. A două parte a zilei a fost rezervată pentru a vizita Frankfurt-ul și am mai și avut puțin timp liber pentru ceva cumpărături.
Vineri a fost o zi de pregătiri pentru festivalul care a avut loc sâmbătă iar seara a fost un moment solemn, cel al depunerii de promisiuni.
Festivalul a fost un fel de “Ziua porților deschise” dar combinat și cu “Ziua farfuriilor deschise”. Oamenii veniți puteau să își cumpere mâncare și ceva de băut iar tema festivalului și specificul culinar a fost unul aproape în totalitate românesc.
Duminică a fost ultima zi pe care ne-am petrecut-o împreună, am făcut curățenie în locul de camp și am făcut și un campionat de volleyball, unde ne putem mândri că echipă românească a câștigat.
O idee care mi-a plăcut destul de mult a fost cea a iurtei din jurul focului, cu covoare pe jos, pentru că era o atmosferă foarte liniștită, completată de puțină chitareala și din când în când câte un joc făcut de liderii nemți.
Pot spune că a fost o experiență foarte utilă, am învățat multe chestii noi în aceste două săptămâni, dar și ce înseamnă pentru alți oameni cercetășia și modul în care organizează ei evenimentele cercetășești. Mai mult decât atât ne-am împrietenit cu niște oameni foarte faini și cred că această prietenie o să dureze foarte mult timp de acum încolo.