Farm2Fork a fost un eveniment finanţat de Erasmus+ şi găzduit de Scout Association of Malta, mai exact grupul de cercetaşi din Xaghra, Gozo. Între 17 si 22 august, 32 de seniori din România, Bulgaria, Macedonia, Spania şi Malta s-au întâlnit într-un camp ce a avut loc pe insulele Malta şi Gozo.
Tema s-a învârtit în jurul drumului parcurs de alimente, de la recoltare până la consumator şi problemele principale care survin în procesul respectiv. Activităţile au atins aşadar aspecte precum sănătatea şi bunăstarea, dezvoltarea rurală, urbanizarea, educaţia interculturală, securitatea alimentară, lanţul de aprovizionare şi risipa de alimente.
Eu şi Luiza ne-am întalnit astfel cu restul contingentului romănesc (Cristina Filip de la CL Hunedoara, Tudor Eugen de la CUB, care a fost şi super-liderul contingentului, Irina Şerban de la AMD București şi Alexandra Done de la CL Alb București) la Bucureşti, de unde am luat avionul care ne-a dus în aproximativ 2 ore în aeroportul din Malta. 
O jumătate de oră mai târziu, am ajuns şi la locul de campare, mai exact la Ghajn Tuffieha International Scout Campsite, care era la doar 5 minute de mers până la plajă, spre încântarea noastră. Am fost întâmpinaţi acolo de Josmar, coordonatorul proiectului, care ne-a pus la dispoziţie corturile şi izoprenele necesare şi ne-a explicat cum se vor desfăşura lucrurile în zilele următoare. Ajunşi cu 2 zile înainte de începerea campului, ne-am petrecut, evident, majoritatea timpului în mare, dar am şi vizitat un oraş din apropiere, Mosta, care era în întregime decorat de sărbătoare de parcă am fi fost în plin Crăciun. Cu ocazia asta am şi sărbătorit ziua de naştere a Mariei Prisecaru de la CUB, care era deja voluntară în Malta de aproape 2 luni.
Cu o singură excepţie, trezirea a fost lejeră, la 8:30, după care luam micul dejun, bucurându-ne de cafeaua de dimineaţă la o poveste şi apoi începeam activităţile programate pentru ziua respectivă. În prima zi de camp am format patrulele mixte de câte 6 cercetaşi si ne-am ocupat apoi de ridicarea celor 6 catarge pentru steagurile fiecărei ţări participante, după care a urmat deschiderea oficială a campului. Spre seară, am pregătit mâncarea necesară pentru un grătar ca la carte pe plajă, pentru a sărbători startul campului. Până a fost gata mâncarea, am profitat de ocazie negreşit să facem o baie caldă în mare, având deasupra noastră un cer senin, încărcat de stele. Poveşti şi râsete pe malul mării, voie bună şi mâncare la fel de bună: o primă zi de camp mai frumoasă nici că-mi puteam dori.
A doua zi am avut programat un hike cu provocări la 9:30, dar din diferite motive am plecat abia în jurul orei 11, lucru care ne-a îngreunat puţin, având în vedere că temperatura la amiază era aproape de 40 de grade. Nu ne-am lăsat deloc descurajaţi însă, parcurgând traseul cu entuziasm şi făcând faţă cu brio provocărilor pregătite. Am avut astfel o privire mai bună a insulei, care s-a dovedit a fi destul de aridă, cu mulţi cactuşi 
înalţi pe marginea drumului şi cu plante specifice climei. Cei din staff ne-au explicat ulterior că datorită lipsei izvoarelor de apă dulce, îşi iau apa necesară fie din mare, fie îşi strâng apa de ploaie, urmând să fie filtrată pentru a putea fi folosită. De altfel, produsele alimentare din magazinele malteze sunt aproape în întregime importate. Imediat după hike, am avut nişte ateliere de tir cu arcul, gătit fără foc şi kayaking, care a fost preferatul tuturor. Am mers cu kayakul pe mare cam jumătate de oră, ajungând aproape de o altă plajă paralelă, apoi ne-am întors şi, dacă tot eram acolo, era musai să facem o baie scurtă! Seara am făcut evaluarea primelor zile în camp şi am avut o tentativă eşuată de gătit sub pământ, aşa că pe sistemul “mi-am luat jucăriile şi-am plecat”, am strâns tot şi am gătit cina în bucătărie, la tigaie, fiind deja aproape miezul nopţii.
A treia zi ne-am trezit mai devreme, la 7 dimineaţa şi ne-am făcut bagajele, urmând ca mai târziu în aceeaşi zi să plecăm către cealaltă insulă, Gozo. Dar întâi, am făcut o vizită la o fermă de care se ocupă nişte voluntari ce fac parte dintr-o fundaţie de cercetare a permaculturii. Permacultura se ocupă cu proiectarea mediului astfel încât acesta să se autosusțină, folosind de multe ori modele care apar în natură. Scopul este optimizarea efectului și minimizarea muncii, integrând armonios mediul cu locuitorii săi. După-masă am avut 2 ore la dispoziţie să vizităm scurt Valletta, capitala Maltei, unde-am mâncat cea mai bună îngheţată din viaţa mea şi nu întâmplător, începând din acel moment contingentul românesc şi-a făcut auzit glasul pe parcursul campului printr-o constantă doleanţă, exprimată la nevoie de Luiza – my life is ice-cream!… Spre sfârşitul zilei am luat cu toţii ferryboatul către cealaltă insulă, Gozo, unde aveam să petrecem a doua parte a campului. În jumătate de oră eram deja ajunşi la Xaghra Scout Center, unde am luat cina pregătită încă de dinainte şi unde-am aflat că noi, bulgarii şi macedonienii avem în comun mania ketchupului bun aproape oricând şi cu orice, spre dezgustul maltezilor care se uitau confuzi la noi cum ceream ketchup unii de la alţii. Seara s-a încheiat cu prezentările naţionale ale contingentelor şi cu evaluarea zilei.
Următoarea zi, imediat după micul-dejun am pornit să vizităm nişte ferme, unde-am fost topiţi de drăgălăşenie la vederea puiuţilor de llame, dar şi a altor animale şi păsări viu colorate, iar după iminenta şedinţă foto, am pornit către o fabrică de pastă de tomate (că tot devenise ketchupul un laitmotiv al campului), unde-am avut parte de un tur al fabricii şi am putut observa procesul de fabricaţie, de la roşiile aduse, până la împachetarea produsului finit. Întorşi înapoi la centrul scout, am dezbătut cu toţii ce înseamnă exact lanţul de aprovizionare al alimentelor, ce implică acesta şi cum funcţionează. Apoi, ne-am 
pregătit pentru o mică excursie cu barca pe o insulă vecină, Comino, despre care am aflat că are exact 3 locuitori, mai exact un cuplu şi un poliţist. Înainte să ajungem însă, ne-am oprit să vedem laguna albastră, şi din nou, era musai să facem o baie în largul turcoaz. Ajunşi pe insulă, am avut parte din nou de nişte grătare de ne cântau papilele gustative de bune ce erau şi-am stat până seara târziu la o poveste. Întoarcerea a fost probabil unul dintre cele mai frumoase momente pentru mine, că nu mă mai săturam să privesc din barcă cerul aprins de infinitatea de stele, cu un vânticel călduţ ce-mi purta pe la nas mirosul de sare al mării. Peisaj de poveste, suflet şi minte încărcate de frumos.
În a cincea zi de camp, am pornit la 9 dimineaţa spre un complex agroturistic cu zeci de hectare de pomi fructiferi, sere şi adăposturi de animale, unde vizitatorii se pot bucura de o primire călduroasă şi, bineînţeles, de produsele alimentare şi cosmetice handmade făcute acolo. În vreme ce proprietarul ne-a vorbit deschis despre realitatea dură a ceea ce înseamnă securitatea alimentară în ziua de azi, cât şi aspecte şi probleme în ce priveşte lanţul de aprovizionare al alimentelor, ni se pregătea o delicioasă focaccia din ingrediente organice, provenite din culturile proprii. După-masa, fiecare contingent a avut de prezentat metodele propriei ţări de prevenire a risipei alimentare. Spre seară am pornit cu toţii să vizităm un orăşel turistic la malul mării, Marsalforn, unde-am avut program liber de experimentat viaţa “de noapte” malteză – observând cu mirare nenumărate doamne la vârste respectabile dansând sincron în mijlocul străzii şi distrându-se cu orele. Am aflat apoi că asta e deja o tradiţie de ceva ani, pe timpul verii. Tot în acest orăşel am avut neobişnuita surpriză de a vedea artificii ore intregi fără încetare, constatănd apoi că se auzeau şi ziua, că doar vorba artistului, the show must go on…
În ultima zi a campului, copiii grupului de cercetaşi din Xaghra ne-au făcut o vizită de dimineaţă şi timp de 2 ore ne-am împărţit pe patrule şi am făcut diferite activităţi şi jocuri cercetăşeşti cu ei, rămânând impresionaţi de faptul că cei de 7 sau 8 ani vorbeau o engleză 
aproape impecabilă. S-a lăsat, bineînţeles, cu râsete şi voie bună din plin. Pe la amiază, am început pregătirile pentru seara internaţională, care a avut loc în piaţa oraşului. Ne-am luat iile tradiţionale pe noi (iar Eugen şi-a luat cămaşa de cercetaş) şi am pornit către piaţă, unde ne-am aranjat frumos standul cu steagul naţional, eşarfe şi nu în ultimul rând, gulguţele frumos aşezate împrejur (nişte păsărele locale ne-au şoptit că am avut cel mai frumos stand!). Am avut ocazia, atât noi, cât şi trecătorii maltezi, să gustăm din delicatesele fiecărei ţări participante. Astfel, noi ne-am umplut masa cu mămăligă şi brânză de burduf, pâine cu slănină şi ceapă, iar pentru desert am avut izmene întoarse, eugenii şi ciocolată ROM. Bineînţeles, ţuica de prune a fost nelipsită, împreună cu afinata şi siropul de brad, care-au avut mare trecere. După o frumoasă ceremonie de închidere în care am primit diplome, Cristina a ţinut un mic şi drăguţ discurs despre gulguţele noastre şi despre Festivalul Luminii, încurajând gazdele să preia ideea. Seara s-a încheiat cu o adevărată fiesta la care-am dansat fără oprire şi ne-am simţit bine cu toţii în mijlocul pieţei până seara târziu.
La sfârşit, ne-au mai rămas 2 zile libere până la întoarcere, care însă nu au fost lipsite de peripeţii. Vrând neapărat să vizităm Azure Window înainte să plecăm din Gozo, care este una dntre cele mai populare destinaţii din lume la ora actuală. Mai o poză, mai o băiţă, una-alta, până ne-am dat seama că am cam pierdut ferryboatul pe care ar fi trebuit sa-l luăm ca să ajungem la timp la ultimul autobuz direct către campul din Malta… Şiii de-acolo, pe scurt, am schimbat vreo 4 sau 5 (sau mai multe?…) autobuze, cu toate bagajele după noi şi cei aproximativ 10 km care trebuiau parcurşi au devenit vreo 30, şi cu pauzele dintre autobuze am ajuns înapoi în camp în aproximativ… 6 ore. Aşa că a doua zi, care a fost şi ultima noastră zi în Malta, ne-am petrecut-o exclusiv la orizontal, pe plajă şi în mare.
Fiind la o primă experienţă internaţională, nu am un termen de comparaţie, însă tot ce pot să spun e că a fost una dintre cele mai frumoase experienţe pentru mine, atât pe plan cercetăşesc, cât şi pe plan personal. Am întâlnit oameni deschişi, competenţi, inteligenţi, cu care am avut ce împărtăşi şi de la care am avut ce învăţa. Farm2Fork a fost o sursă de energie, de încredere în mine însămi, de inspiraţie şi una peste alta, o amintire de nepreţuit.
Pe aceia dintre voi care nu au avut încă o experienţă cercetăşească internaţională, nu pot decât să vă îndemn cu tot dragul şi entuziasmul să profitaţi de oportunităţi, atunci când acestea vi se ivesc în cale. Vă alegeţi cu un orizont lărgit, cu noi prieteni, cu o nouă experienţă şi implicit cu amintiri de neuitat. Nu în ultimul rând, o astfel de experienţă vă poate da curajul necesar de a vă implica mai mult în comunitate sau în cercetăşie, vă poate inspira să luaţi propriile iniţiative. Iar de-acolo înainte, ochii şi urechile se deschid, percepţiile se schimbă, aveţi toate ingredientele necesare unei evoluţii frumoase ca om şi ca cercetaş.
Depinde doar de voi. Gata oricând! 🙂