În perioada 11-13 iulie, temerarii celor două unități ale centrului nostru local și-au dat întâlnire într-un camp numai pentru ei, la Lunca Meteșului. Ne era tuturor dor de dormit în cort, de poveștile de la planton, de supa la plic și de atmosfera de camp.
Toată săptămâna vremea și-a făcut de cap, iar vineri toate știrile meteo arătau mult galben pe hartă, însă nu de la soare ci de la codul galben de ploaie, grindină și vijelii. Cu la noi ”Nu contează că ne plouă, că se rup munții în două…”, am decis să plecăm totuși în camp, puțină ploaie nu avea cum să ne strice cheful.
Activitățile din timpul anului și experiența campurilor trecute și-au spus cuvântul. Odată ajunși la locul de camp am ales repede locurile ”uscate” pentru corturi, am construit vatra de foc, am strâns lemne de foc din pădure și le-am pus la adăpost, ne-am ridicat și un adăpost de ploaie să nu ne ia prin surprindere. Am avut grijă ca nici prea mult condimix să nu ajungă în supă și deși am mâncat mai târziu ca de obicei, prima seară tot s-a terminat cu o sesiune de cântece la foc.
Planul pentru a doua zi era să mergem în hike. Peste noapte a început însă să plouă, iar dimineața prin fața corturilor erau tot pârâiașe. Ne-am încălzit însă repede cu o scurtă înviorare și cu un ceai cald.
Cum băștinașii din ținutul temerarilor aveau nevoie de ajutorul nostru, nu ne-am lăsat învinși de vreme și ne-am echipat de hike. Ciobănașul căuta pășuni noi pentru turma sa, pădurarul era interesat de animalele din zonă, iar hangița și negustorul căutau rute noi prin ținut care să scurteze drumul dintr-o regiune în alta, dar care să aibă locuri de adăpost și izvoare cu apă. Înarmați cu hartă și busolă, am pornit la drum. Am reușit să găsim plaiuri frumoase cu apă aproape și iarbă verde numai bună pentru turmele ciobănașului. Mai sus, am dat peste o piatră mare la baza căreia era o peșteră – loc de adăpostit în caz de primejdii. Prea multe animale nu am văzut pe drum, dar pădurea părea tânără și păsărele de tot felul ne-au însoțit pe parcursul drumeției noastre.
La întoarcerea în camp am pregătit cina, iar apoi, unii dintre noi și-au depus promisiunea de cercetaș. Pentru a sărbători momentul, am pregătit un desert mai special la foc: marshmallows cu biscuiți și cremă de ciocolată. Artiștii au fost și ei la înălțime și au întreținut atmosfera cu cântece la chitară (sau doar cu vocea).
În ultima zi de camp, după ce ne-am asigurat că tot echipamentul e strâns și la adăpost (în caz că venea ploaia) am profitat de timpul rămas până la sosirea autobuzului să ne jucăm puțin. ”Steaua ” și ”Torro” au fost printre jocurile preferate. Acasă am ajuns cu puțin cam mult pământ pe haine și bocanci, mai mult decât s-ar fi așteptat părinții, dar și cu multe aventuri de povestit, amintiri placute și o groază de nerabdare în așteptarea următorului camp.