Chill, când zbura pe deasupra Haiticului Albanez, a observat niște urme enorme. Pornind pe urmele lăsate de gigantul animal a ajuns pe un tărâm plin de piramide, turnuri, coloane, toate având o culoare roșiatică, mult diferită de culorile cu care suntem noi obișnuiți. Și pentru că el nu se putea apropia a trimis un mesaj lupișorilor să meargă să cerceteze locul.
Lupișorii au fost încântați și sâmbătă dimineața ne-am urcat voioși în autocarul ce urma să ne ducă în locul supranumit “Micul Canion al Romaniei”.
Odată ajunși acolo am luat gustarea pe o pajiște întinsă, chiar la poalele turnurilor și coloanelor roșiatice, pentru a ne da forța necesară să urcăm cât mai sus. Aici ne-au acompaniat și niște văcuțe foarte drăgălașe pe care le-am și numărat cu ajutorul unor lupișori, “o vacă, doua văci, trei vace”.
Ne-am împârțit în patrule, iar fiecare patrulă folosidu-se de tema misiunii și-a ales câte un nume și un strigăt de patrulă specific. După pregătiri am plecat ân căutarea urmelor de dinozaur și a altor indicii care să adeverească legenda povestită. Ne-am oprit într-un loc sigur, unde am putut sta să ne odihnim și să privim în amănunt peisajul ce ne inconjura. Lupișorii au propus noi jocuri distractive de care cu toți ne-am amuzat.
Doi dintre bravii noștri lupișori au fost desemnați de către Chill să urce la poalele coloanelor roșiatice pentru a căuta mai detaliat urme ale giganților. Astfel că, aceștia s-au întors în Haitîc victorioși, fiecare cu câte un ou de dinozaur. Pentru că au dat dovadă de istețime, curaj și spirit de observație, aceștia au fost răsplătiți primind eșarfa mult dorită.
În drum spre casă am împărtășit păreri despre acel loc parcă desprins din povești, care ne-a lăsat o amintire de neuitat. Cam atât din jurnalul nostru de călătorie, nu știm cât de mult v-am convins despre existența unui dinozaur în acel loc, vă lăsăm să descoperiți misterul singuri. Așteptăm cu nerăbdare următoarea provocare pe care Chill o va transmite, sperăm noi să fie tot un loc la fel de frumos și de interesant!