SURU – Suntem Uniți, Rămânem Uniți

Duminică dimineața am plecat spre Sibiu, unde urma să ne întâlnim cu membrii a patru organizații non guvernamentale din Tîrgu Mureș: Crucea Roșie, Strategia Națională de Acțiune Comunitară (SNAC), Rotaract și Rotary.

Din Sibiu am pornit spre cabana Suru. Până în Sebeșul de Sus am mers cu microbusul, iar de acolo am băgat bocancu’ în acțiune. Drumeția a durat 4 ore și jumătate pe o cărare de munte care urmărea triunghiul roșu până la cabană. Cabanierul, Nea’ Fane, împreună cu Nea’ Ion, s-au asigurat că ajungem cu bine la cabană în ciuda zgomotelor produse de puștile vânătorilor aflați în zonă.

Odata ajunși la cabană ne-am cazat într-o cameră de 14 locuri. Am împărțit aceste locuri cu cei de la Crucea Roșie și cu alți trecători, de obicei Polonezi. La cină am avut ceva de mâncare și în plus niște ciuperci de “1000 de puncte, fără mișto”, pe plită. Apoi am avut ocazia să admirăm peisajul. Cel mai mult ne-a plăcut cum se vedea Sibiul luminat pe timp de noapte.

Luni, Violeta de la CL Tg. Mureș a făcut jocuri de cunoaștere cercetășești reușind să facă un mare pas către închegarea grupului, apoi după micul dejun am dezbătut regulamentul și l-am semnat, adaugând regula cu locu’ de fumat și masa luată la comun, adoptând strigătul “poftă, poftă- bună”. A urmat prezentarea activității outdoor a Rotaractului (Human Bingo și Tabu-joc pe echipe ce presupunea gasirea unor definiții potrivite cuvintelor și mimă) și a Crucii Roșii (atelier de prim ajutor în caz de accident rutier și minesweeper). Mai târziu, după ce am mâncat cea mai interesantă zamă de fasole, am coborât până la cel mai apropiat drum, pentru a întâmpina un membru SNAC si pentru a aduce alimente la cabană. Seara, odată cu pornirea generatorului de curent și pornirea laptopurilor au început și prezentarea activităților acestor două ONG-uri. După aceste prezentări am ajutat un Polonez care venise cu alți doi tovarăși să facă creasta Făgărașului de la Vest la Est, dar a rămas la cabană datorită unei accidentări. L-am ajutat să își adune cortul și să se mute în cabană din cauză că afară era foarte frig.

Marți, noi doi (Manase și Bogdan) am plecat spre a-l întâmpina și ajuta cu bagajele pe Nea’ Ion și pe Salvamontistul Marius. A urmat o prezentare a Salvamontului și a regulilor muntelui. Manase a reținut regula: “Pe munte nu te bați cu ceasul. “- Marius, 17.09.2013. A urmat hike-ul până pe Vf. Suru, 2283 metri. Pe drum ne-am îndopat cu afine și cu vânt de 70 km/h. Aproape de vârf am găsit zapada și am făcut primul nostru bulgăre din acest an școlar. Când ne-am întors la cabană Luiza și-a primit pedeapsa de a spăla vasele de la cina, din cauza întârzierii la micul dejun…dar datorită dotării cu muzică de o excelentă calitate și varietate din laptopul meu, treaba a mers ca pe roate, iar ea a fost cerută de noră de domnu’ Fane- cabanierul. În același timp am abuzat și de Saboteur și ne-am pus la somn la 11:30, regula cerută de cei de la Crucea Roșie, ziși Sanitarii.

Miercuri dimineața, SNAC-ul a prezentat activitățile specifice (coregrafie pe Inevitabil va fi bine- Andra și încă un joc de coordonare). Noi am început pregătirea circuitului de orientare cu busola. Circuitul a fost gândit într-un cadru simbolic, specific cercetașilor, care presupunea unirea celor două patrule proaspăt formate (Ciupercarii și Pisicuțele) după trecerea unor probe la care se întâlneau cu “Ințelepții”. Unul dintre înțelepți îi punea să descifreze un mesaj în cod morse, apoi îi împărțea în două și pe jumatate dintre ei îi punea să codeze un mesaj pe care ceilalți trebuiau  să îl descifreze. Cealaltă probă a fost aruncare bocancului, concurs între patrule. A III-a probă era pânza de paianjen, la care s-au descurcat surprinzator de bine. După trecerea fiecarei probe primeau o bucată dintr-un puzzle. Pentru a ajunge de la o probă la alta trebuiau să ia de 2-3 ori azimut. La sfârșitul circuitului fiecare echipă avea jumătate din piesele de puzzle și trebuiau să le unească pentru a forma o floare de crin. Apoi le-am explicat că floarea de crin semnifică direcția corectă și că prin unirea forțelor celor două patrule o să fie mai puternici și o să reușescă să treacă de timpurile grele. Nu știu exact ce e mai mulțumitor, să ști că ai influențat niște oameni să facă lucruri de care nu credeau că sunt în stare sau că ai făcut și tu parte din echipa care a închegat grupul?! Privind toate variantele, îți dai seama că ai doar de caștigat. Astfel, meditând la zambetele membrilor celor două patrule în momentul în care au deslușit misterul pieselor câștigate, ne-am dat seama că provocarea propusă de noi a fost o reușita! După copioasa cina (și aici gândesc că, pe munte orice era de mâncare era minunat) prietenii de la SNAC și-au prezentat activitatea. Din punctul meu de vedere, cred că era singurul ONG la care nu știam cum merge treaba, dar în momentul în care am aflat ne-au atacat lacrimile. Iar apoi, am urmat noi, mândrii Cercetași ai României, cu povești și povestioare, legende și legenduțe, festivaluri, campuri, baluri, prezentări, lungindu-ne cu prezentarea la o oră. Seara s-a încheiat cu virala coregrafie de pe “inevitabil va fi bine”, Saboteur și cu gândul la petrecerea de încheiere din seara urmatoare.

Joia a început cu un plan foarte bine stabilit din ziua anterioară: era ziua de naștere a mezinului taberei și aveam nevoie de aprovizionări pentru dubla petrecere așa că 3 persoane s-au oferit voluntari în a cumpăra cele trebuincioase dimineața devreme, iar restul trebuiau să înceapă activitatea comună. Lucrurile însă au stat putin mai diferit. A fost nevoie de încă 4 persoane pentru a coborî și a ajuta la bagaje iar activitatea s-a comprimat și amânat pentru mai târziu. Pentru a nu irosi timpul, 5 dintre cei ramași (baieții de la SNAC, Monica de la Rotaract și Vio a noastră) s-au hotărât să plece dupa ciuperci. Dilemă mare… drumul la dus a durat cam 20 de minute, iar la întors vreo 4. Motivul… stup de viespi!! Cu tot cu ploaie, vaiete, noroi și haine ude, a venit seara și momentul în care am intrat în direct prin telefon cu organizatorii taberei aflați într-o conferință, iar povestea formulată de noi suna cam așa: “Se întampla ca acu 5 zile, în Munții Făgăraș, să se întâlnească 16 tineri cu inițiativă, călăuziți de Ștefan Vodă la cabana lui Nea` Fane, unde mâncarea apare ca ciupercile după ploaie, iar dușul se pregătește pe sobă. Viteji cum sunt ei, au trecut prin vânt și ploaie, descoperind că au multe în comun și s-au hotărât să-și unească forțele pentru a face o schimbare în comunitate. Într-una din zile s-au aventurat și au reușit să cucerească Vârful Suru, trecând de ispita afinelor și răzbunarea vântului… Și-au ajuns cu capul în nori la propriu. Au profitat de fiecare clipă petrecută împreună pentru a se cunoaște, cântând în jurul focului de tabără, învătând coregrafii, fugind de viespi prin pădure sau cântându-i “La mulți ani” mezinului familiei.” Telefonul l-am închis în ropote de aplauze și seara s-a continuat cu dans, jocuri și exces de voie bună.

Vineri, în ultima zi de tabară, trezirea s-a dat de comun acord după ora 10. Aveam nevoie de timp doar pentru a lua micul dejun și pentru a împacheta, așa că graba nu își avea rostul. Plecarea către Sebeș a fost stabilită pentru ora 12 și totul a mers conform planului. Cu tot cu nostalgii și glume s-a stabilit o ieșire la restaurant pentru ora 21 în Tîrgu Mureș, unde ne puteam desfăta cu delicatese și să facem glume pe seamă zamei de legume primită în exces. Astfel am primit și noi, cei trei albaiulieni de seamă o invitație la desfătare cu tot cu cazare inclusă, Monica (Rotaract) cedându-și cameră pentru o cauză nobilă!!! Doamne, ce minunat a fost să vezi un un duș în carne și oase… Și totuși, așa cum ne-am așteptat, seara a fost de ținut minte. Petrecerea s-a continuat într-un pub unde ni s-au mai alăturat și alți membrii Rotary, Rotaract și ai noștrii Cercetași ai Romaniei.

Sâmbătă aveam planuri mari, trezirea la ora 9 și un tur al orașului în punctele cheie cu timp alocat pana la ora 17. Zis și făcut până o minunată ploaie torențială ne-a dat peste cap programul. Cu bunavoința lui Ștefan (Rotary) am fost ridicați din casa Monicăi, duși în oraș pentru o altă transă de povești și povestioare într-o selectă cafenea și părăsiți la gară la ora 16:30 (Manase își dorea să nu pierdem trenul). Aprovizionați cu alimente, cea mai mare dorință a fost să ajungem la o ora convenabilă acasă pentru că fiecare aveam un program stabilit (petreceri în principiu).

Citate celebre:

“Ai vrea să fii normal?”
100 de puncte, fara misto” (Fane cabanieru’)

Deviza: SURU- Suntem Uniți Rămânem Uniți