În weekendul 5-7 iulie, unitatea de temerari a centrului nostru local a organizat o ieşire la Lunca Meteşului, un loc drag nouă şi numai bun pentru un camp de unitate. Vremea se anunţa a fi „după cum bate vântul” aşa că toate variantele au fost luate în calcul. După ce aproape toate materialele aşteptau sa fie îmbarcate în autobuz şi cu 10 minute înainte de plecare, nişte nori mai pufoşi s-au decis să se certe chiar deasupra noastră şi să ne facă să ne adăpostim până şi-au rezolvat ei problemele. Cu o mică întârziere toată lumea prezentă era în autobuz, bagajele şi materialele împachetate şi ele frumos, şi toţi eram nerăbdători să ajungem în camp.
„Şeriful” şi „alpinistul” au fost delegaţi să ne însoţească până în camp, „hangiţa” a rămas să facă ultimele cumpărături, iar „ciobănaşii”, „pădurarii” şi „negustorii” au pornit şi ei spre locul de camp, care de pe unde se aflau. Obiectivul nostru, al temerarilor, era să învăţăm cât mai multe lucruri, astfel ca în Campul Centrului Local din august să fim în stare să ridicăm tabăra cât mai repede, ca apoi să avem timp pentru drumeţii şi distracţie.
Deşi au fost doar 3 zile, am reuşit să avem de toate: supă cu prea multă vegeta şi macaroane cu brânză (sau fără), lemne ude în pădure care nu se dădeau aprinse foarte uşor, corturi care fără beţe nu vor să stea, servicii pentru fiecare patrulă, toro, steaua, british buldog, scout-ball, bălăceală, cântece la chitară, plantoane, orientare de noapte, ateliere cu noduri, codul Morse, tehnici TSA, orientare cu busola şi harta, pregătiri pentru hike, istoria cercetăşiei şi povestea ţinutului temerarilor.
Vineri seara, abia târziu către noapte am terminat de ridicat corturile şi de servit cina. Noroc că plantoanele au fost făcute de oameni cu rezerve de energie şi restul ne-am putut recăpăta forţele. Sâmbătă avea să fie o zi plină. De dimineaţă am terminat de ridicat tabăra. Fiecare patrulă a ajutat la câte o construcţie: catarg, adăpost pentru alimente şi materiale, amenajat vatra şi „băncuţele”. A urmat apoi o tură de jocuri unde am avut ocazia să ne mai cunoaştem între noi, să facem alianţe şi strategii ca să câştigăm la british buldog sau să vedem care ştie să sară mai bine la „steaua”.
La sesiunea de ateliere, fiecare patrulă a trebuit să decidă unde îşi trimite membri, astfel încât toată patrula să poată să se descurce la probele care urmau. „Ciobănaşii” ne-au povestit despre cercetaşi şi ţinutul temerarilor, „negustorii” ne-au învăţat să citim informaţii de pe o hartă şi să ne orientăm cu busola, „hangiţa” ne-a dat sfaturi despre ce ar fi bine să ne luăm cu noi într-o drumeţie, „pădurarii” ne-au sfătuit cum să supravieţuim dacă ne prinde noaptea în pădure, „şeriful” ne-a învăţat să ne transmitem mesaje secrete prin codul Morse, iar „alpinistul” ne-a arătat cum să urcăm pe o coardă şi cum să folosim echipamentul de căţărare.
Către seară, liderii ne-au pregătit o orientare pe noapte prin pădure. Și deşi la început toţi am fost cu inima cât un purice, după ce am terminat traseul am fost tare mândri de noi că am reuşit să ducem provocarea la bun sfârşit. Duminică am avut campionat de scout-ball, am găsit un dispozitiv în pădure ce emitea un mesaj în cod Morse şi am reuşit să-l descifrăm şi ne-am mai căţărat pe coardă. Am fost organizaţi şi la strânsul taberei şi pe când a sosit autobuzul după noi, locul de camp arăta chiar mai bine ca la sosirea noastră acolo.
Avem acum o nouă serie de aventuri şi experienţe de povestit prietenilor.