Cheile Râmeţului şi Brâna Caprei

După o lungă perioadă de la întemeierea patrulei ‘PowerPuff Girls şi Mojo Jojo’, perioadă mai săracă în activităţi, însoţiţi de Andrei, liderul patrulei, ne-am hotărât să ne dezmorţim picioarele şi să ne răcorim într-o tură prin Cheile Râmeţului. Astfel, duminică dimineaţa, mai devreme decât suntem noi obişnuiţi, ne aflam în autogară 5 exploratori şi 2 temerari aşteptând nerăbdători autobuzul spre Râmeţ. La limită ni se alătură şi Yeti, întârziere pentru care încă nu a primit pedeapsă :D.

Ajunşi în Valea Mănăstirii, am pornit la pas prin pădure. Cheile se deschideau înaintea noastră şi pe măsură ce înaintam, formaţiunile stâncoase deveneau din ce în ce mai grandioase.

Ne-am bucurat de privelişte şi răcoare, până la al doilea portal, unde pentru a continua traseul, ne-am luat săndăluţele din dotare. La început apa părea rece, dar traseul şi frumuseţile ce ne încojurau ne-a ţinut distraşi, şi în scurt timp nu mai simţeam nici apa rece, nici căldura de afară. Am pornit-o apoi mai departe spre satul Cheia, un sat rupt de lume, pentru care singurele căi de acces sunt aventuroase şi nesigure. Ne-am oprit în centrul satului, şi am savurat sandwich-urile şi dulciurile aduse cu noi. Satul părea de-a dreptul părăsit, fără urmă de om, cu case vechi şi o biserică goale, fiind însufleţit doar de câteva animale.

Apăruţi ca din pământ, doi cai mari şi frumoşi se apropiau ameninţător de noi, aşa că am fost nevoiţi să ne mutăm de două ori.  Ne-am aşezat în final lângă râu, la umbră, am prins crabi, am jucat Jungle Speed şi ne-am reîncărcat forţele în liniştea satului.

La plecarea din Cheia, cei doi cai n-au vrut să ne lase în pace, de data asta mutându-se pe cărarea pe care trebuia să o urmăm, şi a trebuit să străbatem un câmp de urzici pentru a-i ocoli. Ajunşi înapoi pe traseul marcat cu triunghi albastru, am început să urcăm Brâna Caprei, poteca devenind tot mai îngustă şi abruptă, meritându-şi numele. Pentru câţiva dintre noi, acel traseu era străbătut pentru prima dată, peisajele uimindu-ne pe toţi.

În puţin timp am ajuns înapoi în vale, bucurându-ne de racoare pentru o scurtă perioadă şi pentru că timpul ne presa, am plecat repede înapoi prin pădure, spre autobuz. Acesta era demult plecat când am ajuns noi, dar problema s-a rezolvat imediat, mulţumită liderului nostru, iar până au ajuns “salvatorii” ne-am delectat cu ciocolată, cola rece şi Jungle Speed.

O altă zi splendidă cu peisaje fermecătoare, oameni dragi, lucruri noi învăţate şi locuri noi vizitate.