Râpa Roşie este un loc foarte frumos, cu peisaje pe măsură, care merită oricând vizitat mai ales pentru că nici nu este departe de Alba (jumate de oră). Intenţionam să mergem cu mai mulţi exploratori, în schimb ne-am ales doar cu un eXplo şi şapte bucăţi de lideri şi seniori :).Vremea a fost faină, nici prea multă căldură dar nici prea mult vânt. Am pornit către Sebeş pe la 9 jumate dimineaţa, cu Florina, Yeti şi Miţă. Restul trupei anunţau că apar mai târziu. Aşa că, pe când am ajuns la baza Râpei şi am luat o pauză, au apărut şi ceilalţi: Pătrat, Iuli, Neghi şi Cristina.
De acolo am ocolit puţin Râpa ca să putem ajunge deasupra ei, unde am rămas să mâncăm şi să mai povestim. Discuţiile erau în toi, principalul subiect erau păţaniile liderilor şi seniorilor la ieşirea de toamnă a cercetaşilor adulţi, de acum câţiva ani în munţii Şurianu. Privelişte minunată, ca de obicei. Traseul e scurt, de câteva ore, dar merită să-ţi petreci acolo jumătate de zi, din când în când (eu una aş merge acolo în fiecare weekend). Ne-am continuat drumul pe deasupra şi am ajuns înapoi la autogara din Sebeş, de unde urma să luăm microbuzul înapoi, dar nu înainte de a ne răcori cu îngheţată şi Cola :). Restul trupei s-au întors pe altă cale, pentru că îşi lăsaseră maşina undeva mai aproape de Râpă.
Am ajuns după-masa acasă, puţin obosiţi, dar cu un gust de “mai adă”, pentru că pe drum am tot povestit despre hike-uri prin Făgăraş, Retezat şi alţi măreţi de genul şi ne-am propus să pornim spre ele, mai ales ca proiecte de patrulă pentru eXplo.
Seara ne-am strâns o gaşcă mai măricică pentru a viziona 2 filme: Touching The Void (documentar) şi Vertical Limit (mai hollywoodian aşa…). Ambele tratau hike şi căţărat pe cele mai înalte şi inaccesibile vârfuri din lume. Foarte tari, inspiraţionale şi care îţi dau de gândit atunci când poate te plângi că urci o pantă puţintel înclinată :D.
One Reply to “Înapoi la Râpa Roşie”