Undeva, într-un ținut foarte îndepărtat, înconjurat de păduri și umbrit de un munte înalt, se găsea un castel. Aparent pustiu, acest castel se spune că dăinuiește de cel puțin o sută de ani, fără ca vreo caramidă să se strice, iar oaza de liniște ce dainuie aici te face să te simți atât de bine, încât nu mai vrei să pleci. Astfel, mânați de curiozitate, lupișorii albanezi au pornit în explorarea acestui tărâm magic.
Am plecat vineri voioși și plini de energie către acest ținutul Cioclovina, județul Hunedoara. Am început să ne minunăm încă de pe drum, de pădurile verzi și răcoarea generată de acestea. Am lăsat autobuzul la poale dealului și am pornit cătinel, cu rucsacii în brațe către locul care urma să ne fie casă pentru weekend. Am fost primiți cu mare caldură și entuziasm. Am aflat ulterior că Cioclovina nu a prea auzit glasuri de lupișori până acum și ne-a plăcut să știm că suntem printre cei mai curajoși care au ajuns aici. Ne-am instalat corturile, iar seara am cântat la focul de tabără așa cum nu s-a mai auzit în Cioclovina până acum.
Sâmbătă dimineața, după un mic dejun copios, am pornit în explorare. Ne-am minunat de lanțul de cascade cu apă cristalină și ni s-a spus că nu ne vom întelege verbal din cauza zgomotelor apei. Ei bine, nici măcar apa din cascadă nu se pune cu glasurile lupișorilor!!! Am pornit apoi către Peștera Cioclovina, despre care am aflat că este formată de fapt din două caverne, Cioclovina uscată și Cioclovina udă. Am putut admira doar peștera uscată, cealaltă am promis că o vom explora când vom ajunge speologi.
Drumul de întoarcere a fost unul tare plăcut pentru noi lupișorii ageri. Am călătorit prin pădure, printre crengile copacilor și iarba deasă plină de flori. Am avut timp să facem niște buchete cu adevarat frumoase, pe care lupișorii le-au oferit liderilor, mai din apreciere, mai din dorința de a fi iertați de mici boacăne. Încă nu au descoperit că lucrurile nu funcționează chiar așa ușor :p
După-masa a fost pentru magie. Am pregătit ateliere de creație, ne-am făcut baghete magice, amulete și am început să compunem vrăji. Seara ielelor sau a sânzienelor ne-a prins în jurul focului cântând și recitându-ne vrăji nemaiauzite. Cea mai spectaculoasă magie s-a întâmplat pentru doi dintre lupișori, care au devenit oficial cercetași și și-au primit mult râvnita eșarfă de lupișor.
Duminică ne-am luat ramas bun de la gazde și am pornit spre casă. Un drum lung și anevoios. Dar ne-am promis că vom reveni la Cioclovina.