Promisiunea Tecuci e un camp la care noi nu am participat niciodată. Niciodată până acum. Distanța și activitățile desfășurate de noi au fost întotdeauna un ”impediment” în participarea noastra la acest eveniment. Anul acesta însă, la inițiativa lui Vlad, eXplorator în unitatea Thor, s-a strans o gașcă dornică de a descoperii orașul Tecuci, să afle mai multe lucruri despre cercetășia din zonă, să își revadă prietenii din țară și mai ales să câștige noi experiențe.
În cele ce urmează, Paula a scris câteva rânduri de jurnal, așa cum a simțit aventura lor. Momentul plecării din Alba Iulia a fost mai interesant decât până acum pentru că de această dată, eXploratorii au fost nevoiți să se descurce singuri să ajungă în gara din Teiuș și să nu rateze trenul spre Brașov în care îi aștepta liderul lor. Deși nu pare deloc dificil, pentru o parte din tinerii din țară, din liceenii de astăzi, mersul cu trenul nu e ceva obișnuit, putând astfel intra în categoria de aventură.
Rucsacul mi se părea mult prea greu. Responsabilitatea de a reprezenta Centrul nostru Local la Campul Promisiunea 2016 din Tecuci părea prea mare pentru noi, cei 4 exploratori.
Odata ajunsi în gara Teiuș am avut impresia ca lipsea ceva. Că am ajuns unde nu trebuia sau că am ajuns mult prea târziu. Am verificat de 3-4 ori panoul cu Plecări și niciunde nu puteam gasi trenul în care ne aștepta liderul nostru. Într-un final s-a anunțat sosirea trenului către Brașov. Nu am fost deloc liniștiți până nu l-am văzut pe Yeti ieșind din vagonul 2 cu scopul de a ne ajuta s-a ridicăm bagajele pe care le-am târâit prin toata gara.
Nu am pus niciunul dintre noi geană pe geană tot drumul. Eram
entuziasmați. Totuși, încercând în prima fază să ne relaxăm în compartimentul relativ micuț, am participat cu toții la o probă de contorsionism, probă la care am excela după această experiență dacă s-ar ține vreodată în cadrul unei Olimpiade.
Cel mai eficient traseu între Alba Iulia și Tecuci s-a dovedit a fi prin Brașov, cu o pauză de câteva ore. Motiv pentru care eXploratorii s-au putut bucura de o plimbare prin Brașov și au profitat de timpul liber pentru a își pregăti prezentarea Centrului Local, pe care urmau să o susțină la Tecuci.
Gara din Brașov era destul de aglomerată pentru ora 5 a dimineții. Am așteptat să se facă cafelele și am trecut la un fel de organizare a zilei ce urma să înceapă. Până să apuc să termin cafeaua, colegii mei de patrulă, împreună cu liderul nostru însoțitor, alcătuiseră deja o listă cu obiectivele noastre. Am decis cu toții să mergem să mâncăm și să stăm până se oprește ploaia undeva. Cum McDonalds era singurul loc deschis la 6 dimineața, ne-am gandit că ar fi locul perfect să lucrăm la prezentarea Centrului Local și să luăm și micul dejun în același timp.
În jurul orei 10 am considerat că ne-am trezit destul de bine așa că am plecat să vizităm Brașovul la pas. Am intrat în Biserica Neagră, am pășit pe strada Sforii, am urcat până pe Cetate și, pentru a ne satisface setea de cunoaștere am intrat în librăriile Cărturești și Okian. Am intrat să dăm o ocheadă inclusiv în Uman Shop, la cererea lui Tedy..
Ne-a plouat cu găleata până în Tecuci. Deși majoritatea drumului l-am parcurs dormind, ne trezeam din când în când, din cauza picurilor de ploaie mari și grei.
Odată ajunși în Tecuci a început defapt aventura lor. Mai ales că au ajuns exact când începea programul de seară, mai exact Festivalul Luminii. Campul a fost amplasat pe o insulă a cercetașilor. Mai exact, undeva la marginea orașului cercetașii din Tecuci au o insulă a lor, artificială, un parc destinat activităților lor.
În autogara din Tecuci ne-au întâmpinat 3 exploratori cu zâmbetul pe buze. Soarele ieșise din nori odata cu venirea noastră exact la țanc pentru Festivalul Luminii. Aleile parcului erau împânzite de cercetași cu gulgușe aprinse în mână. Niciunul dintre ei nu părea trist.Toți zâmbeau, toți se ajutau unii pe alții și toți alcătuiau un întreg, un întreg care răspândea lumină și fericire pretutinderi.
Ajunși înapoi pe Insula Cercetașilor, unde mai devreme instalaserăm corturile și hamacele, am început, încet încet, să cunoaștem oameni. Stăteam și povesteam sub cerul înstelat, acompaniați de broaștele care trăiau pe insulă.
Ne-am trezit odihniți și am plecat spre pădurea Buciumani, locația în care urma să se desfășoare atelierele și hike-ul. Am fost împărțiți în patrule mixte și, deși unii dintre noi s-au rătăcit, am reușit să aducem acasă cel puțin un premiu câștigat, în urma punctelor obținute la punctele de stație din hike. Am traversat un pod indian, am purtat bătălii ca în Naruto, am jucat scene de teatru mai neconvențional, am jucat pantomimă, ne-am rostogolit prin urzicii, dar cel mai important lucru este faptul că am plecat mult mai fericiți, mai odihniți și cu mai mulți prieteni decât aveam la începutul zilei.
După ce am prezentat Centrul local din Alba Iulia în fața tuturor participanților, am plecat, într-o plimbare, până la Statuia dedicată Cercetașiilor care au ajutat în primul război mondial. Apoi am trecut și pe la monumentul unei fântâni, în care se spune că s-au ascuns câțiva cercetași și au murit mai târziu din cauza frigului și a foamei.
Am plecat devreme în dimineața următoare. Aceiași cercetași care ne-au întâmpinat au fost și cei de la care ne-am luat ramas bun cu greu când să ne urcăm în autocar. Deși rucsacul era mai ușor, bagajul de cunoștințe și experiențe devenise cea mai frumoasă povară pe care am cărat-o până acasă. Ne-am întors mai frumoși, mai calzi, mai prietenoși. Se pare că cei din Tecuci ne-au învățat măcar puțin cum să lăsăm lumea mai bună decât am găsit-o, facându-ne pe noi înșine mai buni decât atunci cand ne-am întălnit…..
