Aventuri în Lunca Meteșului

Vineri, 22 mai 2015 a fost data la care un grup de părinți de cercetași am plecat în camp. O parte din noi veneam cu experiența campului de anul trecut. Alții erau nerăbdători, dar poate și mai mult, curioși de ceea ce o să se întâmple. Era o adevărată aventură. Una e sa vină copilul să-ți povestească ce s-a întâmplat într-un camp și alta este să trăiești tu toate aceste provocări, nu doar să-ți imaginezi.

11017693_948610705170594_2503829358755150701_nCând am ajuns la locul ales în Lunca Meteșului primele provocări pentru părinți au fost montarea corturilor, depozitarea alimentelor, asigurarea lemnelor pentru foc, ridicarea catargului și aprinderea focului. La fel ca și copiii, adulții și-au împărțit sarcinile în ideea că totul trebuia pus la punct până la venirea serii.

Când întunericul s-a lăsat, părinții au avut parte de un moment cu adevărat special. Au fost rugați să-și stingă frontalele și în cea mai mare liniște să urmeze liderii. Sub privirile curioase, se întindea o frumoasă floare de crin, simbol al cercetășiei. În gulguțe roșii pâlpâiau timide lumânări. A urmat un tur de cerc cu prezentarea fiecărui părinte, împărțirea pe patrule, alegerea unui nume pentru patrulă și stabilirea unui strigăt de patrulă. Așa s-au născut patrulele ,,Dacii”, ,,Vikingii” și ,,Ceparii”. Momentul a fost unul foarte emoționant, greu de uitat. Seara s-a încheiat la foc, la o poveste.

A doua zi, dimineața, am avut o mare surpriza. Eram așteptați cu cafeaua gata făcută. Dar nu de Iulia Fântână, experta noastră în cafea. A fost un moment șocant pentru ea, dar care, din fericire, nu a rămas cu sechele, deoarece în următoarea dimineață, urmând sfaturile Iuliei, un nou cafengiu avea să fie descoperit, unul care face o cafea întradevăr bună (dar nu mai bună ca a Iuliei, să fim înțeleși).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Părinți în hike

După servirea mesei de dimineață am pornit în hike. Aveam două obiective: platoul Ciumărna sau o peșteră din apropierea acestui platou. Deoarece pe Ciumărna s-a mai fost și anul trecut, am optat pentru peșteră. Am avut o singură problemă: nu am găsit intrarea în peșteră. Deoarece timpul era puțin înaintat pentru următoarele activități prinse în program, am hotărât să ne întoarcem în camp.

După masă s-a dat startul concursului de gătit pe patrule: Masterceafa și Hellchicken. Aici a fost o mică problemă: a trebuit cumpărată altă carne, deoarece peste noapte un câîne ne-a mâncat toată carnea. Așa ne-am dat seama cam cât de important este plantonul de noapte. Dar s-a rezolvat problema. Liderii ne-au invitat la mese, tot pe patrule. Pe fiecare masă au fost aranjate diferite ingrediente. Am primit 10 minute ca timp de gândire, să ne sfătuim și să ne hotărâm ce gătim. Vreau să știți și să aveți convingerea că a fost un adevărat concurs: cu reguli, pedepse și probe surpriză care aveau rolul de a spori nivelul de dificultate al concursului. Bineînțeles, totul s-a desfășurat sub privirile foarte exigente ale organizatorilor. După ciorba de burtă, fără burtă, care s-a lansat în C.C.L.-ul de anul trecut, acum s-a inventat o nouă ciorbă: ciorba de cârnați. A făcut furori, chiar am avut un părinte care s-a declarat fan numărul 1 al acestei ciorbe. A tot încercat să ne ispitească să-i spunem rețeta. Poate în următorul camp.

Seara, liderii ne-au pregătit o nouă surpriză și provocare: după lăsarea întunericului ne-au învățat ce înseamnă azimutul și cum se folosește busola. Pe urmă am plecat pe patrule în prima noastră orientare pe noapte. Cel mai tare moment a fost acela în care a trebuit să ne cățărăm în copac după un bilet, iar copacul era uns cu margarină. Oricum, toată ziua a fost extraordinară. După terminarea acestei probe ne-am așezat din nou la foc, am cântat și am povestit. Pe unii ne-a prins ora 4 dimineața tot la foc.

10431465_948605348504463_4469752644793056147_nDuminică, cu părere de rău, a trebuit să strângem lucrurile și să ne pregătim de plecare. În timpul dimineții am făcut schimb de adrese de mail și ne-am hotărât să ținem legătura pe viitor și prin intermediul unei rețele de socializare, mai exact pe facebook ( prin crearea unui grup dedicat părinților de cercetași). Toți ne-am simțit minunat, deja ne gândeam ce vom putea face în campul următor. Eu zic că a meritat din plin să luăm parte la această ieșire; s-au legat prietenii frumoase.

Ce aș putea spune ca o concluzie a acestor trei zile petrecute în camp? Au fost zile minunate, cu râsete și glume. Sunt convinsă că fiecare dintre noi a adus acasă, în bagaj, multe informații noi, pe care le vor folosi la următoarele ieșiri în natură. Dragi lideri, noi vă mulțumim pentru efortul depus în organizarea acestui camp și vrem să vă spunem că deja ne este dor de voi!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.