Campul Naţional de Lupişori

Anul acesta, de la Lisa, s-a strigat tare “Lupii! Lupii! Lupii!”, iar lupişorii albanezi au răspuns la fel de tare “Iau! Iau! Iau!”. Auzind că Akela nu a prins vânatul şi că va urma să fie alungat din junglă de către lupi, Bagheera îl sfătuieşte pe Mowgli să se ducă să găsească Floarea Roşie, ca să-şi poată ajuta prietenul. Astfel, în dimineaţa zilei de 30 iulie, ne-am întâlnit la locul obişnuit, adică în faţă la Electrica şi cele două patrule, Zeii cercetaşi şi Şoimii cu eşarfe, pline de entuziasm, au pornit să-i dea o mână de ajutor lui Akela.

Drumul nu foarte lung până la Lisa, l-am parcurs povestind despre ultimele năzdrăvănii făcute în vacanţă, dar şi despre marile aşteptări pe care le aveam de la prima noastră participare la un camp naţional. Ajunşi la destinaţie, ne-am întins corturile, am inspectat puţin împrejurimile şi am jucat câteva ture de Uno. După –masa a fost destinată jocurilor de cunoaştere şi socializare. Cei 16 lupişori au avut ocazia să cunoască alţi 134 de lupi, din 9 centre locale diferite. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult să ne dezvoltăm abilităţile de comunicare şi să vedem cum se desfăşoară activităţile şi în alte zone ale ţării. Adevărata aventură avea să înceapă abia a doua zi.

Lupişorii lui Axente la catarg

Imediat după masa de dimineaţă, am fost chemaţi la catarg, pentru a primi o scrisoare de la Chill. Acesta ne spunea că în fiecare zi petrecută în camp vom afla câte o întrebuinţare a Florii Roşii. Ca să aflăm prima întrebuinţare, trebuia să plecăm în sat şi să trecem cu bine de mai multe provocări. Iată câteva dintre ele: realizarea unei hărţi cu drumul parcurs din momentul plecării până în momentul întoarcerii, să aflăm câte case sunt în sat, să descoperim care au fost personalităţile care s-au născut acolo şi pentru ce sunt ele celebre, să aflăm o poveste/ un mit/ o legendă a satului, să facem o poză trăznită cu întreaga patrulă, să găsim un copil în sat căruia să îi povestim ce înseamnă să fii lupişor şi ce reprezintă cercetăşia pentru noi, să facem o poză cu cea mai frumoasă casă din sat. Unii dintre lupişori au ajuns şi la casa memorială a lui Octavian Paler, dar şi la Vâltori. La această din urmă destinaţie, lupişorii au văzut cum se fac covoarele şi cum se spală acestea, folosindu-se mecanisme vechi, de 150 de ani. Întorşi în camp, am adus dovada faptului că am dus la îndeplinire toate provocările, motiv pentru care am aflat prima întrebuinţare a Florii Roşii: ajută la obţinerea focului. Programul de după-masă a constat în participarea lupişorilor la mai multe ateliere: noduri, orientare cu busola, obţinerea apei, realizarea unui adăpost, codul Morse. După o zi atât de plină, imediat după cină ne-am dus la culcare, de data aceasta odihnindu-ne mult mai bine decât în prima zi.

Lupişoarele în forţă maximă 🙂

A treia zi a început în forţă cu Olimpiada! Aici, fiecare patrulă, însoţită de un lider, a participat la mai multe probe pentru a strânge cât mai multe puncte. S-au punctat în primul rând munca în echipă, corectitudinea şi entuziasmul. Printre probele olimpice s-au numărat: proba cu obstacole, schi pe iarbă, popice, aruncarea la ţintă, recunoaşterea obiectului, transportarea buşteanului uman şi multe altele. Cu şepcuţele în cap, crema de soare întinsă pe faţă şi cu multă apă, am făcut faţă atât soarelui puternic, cât şi probelor solicitante. A doua jumătate a zilei a fost din nou dedicată atelierelor.

De data aceasta, copiii şi-au demonstrat aptitudinile artistice la atelierul de pictură şi calităţile culinare la cele două ateliere de gătit (au gătit salată orientală, care a fost servită la cină, precum şi pâinea cercetaşului).

Creativitate

De asemenea, fiecare patrulă a fost nevoită să inventeze o reţetă proprie pe care mai apoi să o dea altei patrule, primind alta la schimb. Seara părea să se încheie într-o notă un pic mai tristă decât începuse, asta după ce doi lupişori au plecat acasă. Dar starea de spirit a albanezilor a fost îmbunătăţită de un mic program pregătit de central local Sfântul Anton, Iaşi. Momentul culminant al acestui program a fost un joc îndrăgit de tot lupişorii. S-a format un cerc mare, iar în mijlocul acestuia, au fost strânşi toţi liderii însoţitori şi oamenii din staff. Ideea jocului era ca după ce se striga “Start!”, toţi copiii să fugă pentru a prinde liderii, să-i pună jos şi să le lege şireturile. Dacă nu aveau şireturi, trebuiau descălţaţi. Închipuiţi-vă câtă distracţie a fost să laşi 150 de pitici, să fugă pe un câmp deschis după o mână de adulţi… Seara s-a încheiat cu multă veselie şi un foc de tabără.

Patrula Şoimii cu eşarfe

Ziua următoare a fost dedicată hike-ului. Grupurile erau formate din patru patrule şi s-a plecat la o distanţă de 10 minute, traseul fiind acelaşi pentru toată lumea. Lungimea distanţei a fost de aproximativ 10 km, distanţă pe care lupii au parcurs-o cu bine. Din loc în loc, aveam de trecut câte o provocare. Obiectivele finale au fost schitul Breaza şi Cetatea lui Negru Vodă. La întoarcere, am avut o ultimă probă: să folosim codul Morse, învăţat în ziua precedentă, pentru a-i transmite un mesaj lui Mowgli. Mare ne-a fost însă surprinza când, ajungând la corturile noastre, am aflat că Shere Khan, căutându-l pe Mowgli, ne-a răscolit prin lucruri şi apoi nu le-a mai pus la loc. Astfel, în întreg perimetrul campului, puteai găsi câte un izopren, un ciorăpel prin copac, ori vreo hăinuţă întinsă frumos la soare. Oboseala şi-a spus din nou cuvântul şi în scurt timp de la servirea cinei, toţi lupişorii dormeau buştean.

Ziua a cincea a început cu binecunoscutul joc cercetăşesc: Capture the Flag. Jocul s-a desfăşurat pe mai multe terenuri în acelaşi timp, urmând ca echipele câştigătoare să se lupte între ele. Astfel, urmând paşii olimpiadei ce se desfăşura concomitent la Londra, am avut parte şi noi de semifinale şi finale extreme de spectaculoase! Echipele care ieşeau din concurs, alături de buna dirijoare Tromppy, au învăţat imnul lupişorilor. După-masa, copiii au avut timp liber pentru a-şi pregăti momentul artistic pe care aveau să îl prezinte seara, la Fiesta.

Lupişori grămadă

Lupişorii albanezi au prezentat parada modei, cu haine specifice campului. Astfel, am avut două modele care ne-au prezentat ţinutele recomandate pentru plecarea în hike, atât pe zi ploioasă, cât şi pe zi cu soare, am văzut de asemenea, cum arată o ţinută matinală pentru înviorarea de la catarg sau o ţinută realizată după ce Shere Khan a dat târcoale campului. Nu au lipsit nici accidentaţii care aveau permanentă nevoie de Franky (unul dintre doctorii campului) dar nici Miss Scout. La Fiesta s-au proiectat câteva poze de pe întreaga durată a campului, s-au premiat câştigătorii la Olimpiadă şi la Capture the Flag. Apoi,  fiecare centru local şi-a sustinut propriul moment artistic. Astfel, pe lângă parada modei, am avut şi imnul campului, dansul campului, interviuri luate chiar de lupişori, gluma campului şi câteva scenete reprezentative pentru întreaga noastră activitate acolo. Seara s-a încheiat cu un foc mare de tabără şi multe cântece de munte, atât de dragi nouă.

Sâmbătă dimineaţa, ne-am strâns corturile, ne-am făcut rucsăcelul şi după ce ne-am primit încântaţi diplomele de participare, cu bucuria că ne întoarcem la mami şi la tati, dar şi cu tristeţea că ne despărţim de toţi prietenii noştri, ne-am întors fericiţi acasă. Şi, aşa cum era şi normal, i-am promis lui Chill că vom răspunde la fel de prompt şi anul viitor, dacă va mai avea nevoie de noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.