Pirații din Caraibe – Naufragiați în Apuseni 2017

“Aseară căpitanul a încercat trecerea defileului, dar o rafală extrem de puternică de vânt venită de nicăieri a lovit corabia de stâncile ascuțite și a făcut-o țăndări. Cea mai mare parte a echipajului a fost salvată, cu excepția căpitanului, care a încercat să-și salveze corabia până în ultimul moment. Tot ce-a rămas din Walrus acum mai este ancora de la prova, pe care una din celălalte corăbii a recuperat-o de pe una din stânci.

După pierderea corabiei Walrus, fără alte opțiuni, toate corăbiile noastre au intrat în defileu și apoi s-a întâmplat ceva nemaipomenit – un zgomot teribil și o mie de trăznete au acoperit cerul pe care-l vedeam printre stânci și ne-am trezit cu totul, aproape 100 de oameni împrăștiați pe o luncă a unui pârâu aproape secat.

O flotilă întreagă lipsește – erau ultimii care trebuiau să intre în defileu și sper că echipajele Haiticului să fi scăpat cu bine de acolo. Măcar Barbă-Neagră nu ne-a găsit aici. Încă.

Vom avea nevoie de toată perseverența și iscusința noastră să ne întoarcem la ocean.” Continue reading “Pirații din Caraibe – Naufragiați în Apuseni 2017”

Spre Ciumarna si mai departe

Sâmbătă am hotărât, din scurt, să facem o ieșire pe o zi mai hotărâtă așa, pe un traseu mai puțin bătut de noi, sau de alții – Întregalde – Necrilești – Platoul Ciumărna – ? – Valea lui Bibarț – Presaca Ampoiului, planul original fiind să ne folosim de trenul Zlatna – Alba Iulia să ajungem repede, bine și ieftin acasă. Semnul întrebării este pentru că este o secțiune în traseu pe care nu am bătut-o niciodată, nici noi cei care am fost, nici ceilalți cercetași din grupul nostru.

Drumețiile și apropierea de natură sunt o parte importantă din modul cercetășesc de viață și pentru unii dintre noi stau chiar la baza lui, iar pentru eXploratori, care sunt la o vârstă la care își pot asuma măcar responsabilitatea propriei lor persoane, sunt o cale fantastică atât pentru descoperirea de noi locuri cât și pentru auto-descoperire. Continue reading “Spre Ciumarna si mai departe”

Hike spre bălăceală

După un an în care activitatea mea cercetășească a tins spre un rușinos zero (din motive bine întemeiate totuși), am zis un “da” hotărât atunci când Yeti mi-a propus să facem un hike cu unitatea de exploratori. Abia așteptam să-mi încalț din nou bocancii, în care apoi să mor de cald, să merg pe poteci, să simt miros de iarbă și de vară, chiar și să transpir și să obosesc. Toate dorințele mi-au fost în final îndeplinite. Continue reading “Hike spre bălăceală”