La Roica de Ziua Mondială a Cercetășiei

Ziua Mondială a Cercetăşiei se sărbătoreşte în fiecare an pe 22 februarie, de ziua de naştere şi în onoarea fondatorului mişcării noastre, Robert Baden Powell. În fiecare an marcăm această zi cu o activitate şi anul ăsta am hotărât să profităm de ocazie şi să mai ieşim din amorţeala în care ne aduce, de obicei, iarna.

Aşa că am ieșit, weekend-ul trecut, între 16 – 18 februarie cu temerari, eXploratori, seniori şi lideri – cam 60 de persoane cu totul – la Tabăra Roica, spre Întregalde, un loc drag nouă, unde mergem des când vrem să facem o mişcare la cabană şi suntem mulţi.

O cameră micuţă dar de prieteni plină 🙂

Am ajuns vineri odată cu întunericul – drumul era eliberat de zăpadă, în rest, peste tot zăpadă până la genunchi, neatinsă 🙂 Am decis că primul lucru de făcut, ca să intrăm în forţă în atmosfera de ieşire cu cercetaşii este să ne înzăpezim puţin – aşa că ne-am jucat trei – patru ture de ascunsea pe perechi – o nebunie, mai ales că nu toată lumea se cunoştea încă cu toată lumea şi că echipele au fost aleatoare (unde mai pui că unii s-au ascuns aşa de bine că n-au mai ieşit afară vreo 3 ture – da, Nicule, despre tine vorbim :P).

După ce ne-am făcut mişcarea de seară (şi ne-am udat până cel puţin la genunchi) am decis să încheiem seara cu un pic de chităreală şi poveşti, pe ramuri de vârstă, în cabane – seara s-a întâmplat fără evenimente deosebite.

Explo în hike

A doua zi a fost plină de activităţi și deși ne-am trezit mai târziu (deh, doar e weekend …) am început în drumeţie, pe ramuri de vârstă, până în chei şi un pic după.

Temerarii au dat o tură prin chei, pe patrule, timp în care au povestit despre chei şi formarea lor, au învăţat să se orienteze cu busola şi au avut provocare să afle lungimea cheilor (cu pedometru, plăcuţe informative sau paşi).

Exploratorii au continuat prin chei mai departe până sub Abrupturile de pe Ciumărna, apoi s-au întors şi au atentat la unul din ţancurile din chei (dar n-au urcat decât 100 de metri, suficient cât să obosească, panta fiind foarte abruptă). Am profitat de drumeţie să vorbim puţin de semnificaţia zilei de 22 februarie pentru cercetaşi şi nu numai, iar luând în considerare versantul abrupt şi înzăpezit, am învăţat despre cum se formează avalanşele şi cum putem verifica/determina dacă un traseu are sau nu risc de avalanşă.

Olimpiada - proba pânza de păianjen

Am făcut apoi o pauză la cabană (pentru masă şi pentru încălzit), timp în care liderii au pregătit câteva jocuri (şi au săpat poteci în zăpadă până la ele, pentru că deja toată lumea avea bocancii suficient de uzi).

Am dat la ţintă cu bulgări, ne-am învârtit în jurul unui băţ (în ştafetă, acţiune deosebit de distractivă în condiţiile în care după ce te învârţi de 10 ori cu capul în jos în jurul unui stâlp, este greu să nimereşti poteca de 40 de cm săpată în zăpadă, pentru a preda ştafeta), ne-am jucat ScoutBall,  am trecut prin pânza de păianjen, unii mai bine ca alţii 🙂 şi am încercat să învăţăm practic cum se foloseşte echipamentul de căţărare pentru a urca pe o coardă (spre exemplu, pentru a ieşi dintr-un aven).

Scoutball

Când a devenit prea întuneric pentru a mai distinge echipele la ScoutBall şi prea frig pentru a mai urca pe coardă, am luat o nouă pauză (eh, aşa e cu zăpada – multe pauze, multe schimburi de haine şi de papuci …) pentru de-congelare (mai ales a liderilor care au stat la fiecare din activităţi.

După ce ne-am mai dezgheţat, ce soluţie mai bună pentru încălzirea pe dinăuntru decât un Ceakamalaya (un ceai special, pregătit după o tradiţie cercetăşească) şi o cântare într-o cameră micuţă, dar de prieteni plină?

Pe parcursul serii una din maşinile echipei de lideri a dispărut (şi aici nu pot decât să presupun că a fost o conspiraţie extinsă în care au fost implicaţi şi eXploratori şi temerari, ba chiar şi lideri – desigur, eu nu am ştiut nimic despre asta) – dar am descoperit-o la locul ei, doar că sub un munte de zăpadă a doua zi de dimineaţă.

Maşina lui Andri Popa - regăsită 🙂

Pentru că duminică autobuzul era planificat pentru ora 14, ne-am grăbit de dimineaţă să scoatem bagajele din cabane şi să facem curat, ca să avem vreme să ne mai bucurăm puţin de zăpadă. Am jucat mai multe reprize foarte…agitate de gaşcă, în care mai mulţi dintre cercetaşi şi-au demonstrat atât viteza cât şi agilitatea (e fenomenal cât de instructiv poate fi un joc cu o sticlă de apă pentru ideea de muncă în echipă) – şi prima tură de bulldog a fost oprită de sosirea autobuzului.

Per total, o ieşire reuşită, cu multe zâmbete, şi multă multă zăpadă, exact aşa cum trebuie pentru a marca Ziua Mondială a Cercetăşiei şi ziua lui Robert Baden Powell.

Mai multe poze găsiţi la Irina Bumbuc şi Andrei Avram

Acest articol este în categoria Exploratori, Lideri, Noutăți, Prima pagină, Seniori, Temerari și are tag-urile , , , , , , , . Bookmark aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *